Sfânta Cruce este simbolul Jertfei lui Hristos. De aproape două mii de ani, ea a inspirat generaţii de creştini şi, în ciuda atacurilor îndreptate împotriva ei, continuă să fie simbolul distinctiv al creştinătăţii.
Era într-o după-amiază de duminică şi era 14 septembrie. A doua zi trebuia să înceapă şcoala! După cum vă daţi seama eram foarte „entuziasmat”. Deşi era ultima zi de vacanţă, încercam să-mi spun că până „mâine” mai sunt cel puţin câteva secole. Cu aceste sentimente în minte, am păşit în grădina bunicilor unde mă aşteptau îmbietori strugurii proaspăt pârguiţi şi umbra de sub nucul care veghease de generaţii asupra familiei noastre. M-am aşezat şi am început să mănânc struguri şi m-am căznit să sparg nuci. Spre bucuria mea, chiar mi-a ieşit. Cu mulţumirea reuşitei în suflet, m-am întors spre casă unde mama şi bunica chemau pe toată lumea la masă.
Când am ajuns, am constatat că toată lumea se uita la mine cu un aer dojenitor. Am început să mă uit pe haine, veşnica problemă! Erau puţin şifonate, dar erau curate! Nu înţelegeam. Nu a trecut mult timp şi mi-am dat seama că eram pătat la gură de la strugurii negri şi pe mâini începeau să-şi facă simţită prezenţa secreţiile de la cojile verzi de nuci. Atât!
Ca de obicei, bunica a început dojana! Aşa am aflat că nu ar fi trebuit să mănânc struguri şi nuci „astăzi”, adică de 14 septembrie, Ziua Crucii! Curios, mi-am zis! Ieri, se putea; din câte am aflat, se va putea şi mâine, numai astăzi nu. Aşa că am pus din nou sâcâitoarea întrebare: „De ce?”. Şi de data asta, bunica avea un răspuns, transmis de-a lungul generaţiilor: „Pentru că au semnul Crucii!”. N-am înţeles atunci şi recunosc că nu înţeleg nici…acum.
Aceste treburi e … „grele”! Sărbătoarea Sfintei Cruci, îşi are originea în secolul al IV-lea al erei creştine. După ce sfânta împărăteasă Elena, mama sfântului împărat Constantin cel Mare (306-337), a găsit Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos, a predat-o patriarhului Macarie al Ierusalimului care a înălţat-o în faţa întregii mulţimi înainte de a o aşeza cu fast în altar. Deci, până acum, nu avem niciun motiv să suspectăm de interdicţie bietele fructe.
Poate fi de interes şi: Înălţarea Sfintei Cruci – zi de post
Mergem mai departe! Semnificaţiile semnului Sfintei Cruci sunt foarte complexe. A fost prefigurată încă din Vechiul Testament iar, în Noul Testament, Crucea este consacrată ca simbol al mântuirii noastre, pentru că pe ea a fost răstignit Domnul Hristos. De aceea, acest semn a devenit stindardul biruinţei creştinilor împotriva patimilor şi păcatelor. În plus, de fiecare dată când ne însemnăm cu acest semn, mărturisim sintetic credinţa în Sfânta Treime şi ne punem sub pavăza lui Dumnezeu. Prin urmare, este de dorit ca acest semn să fie cât mai mult prezent în viaţa noastră. Aşa că, nu înţeleg de ce nu ar fi recomandat ca tocmai de „Ziua Crucii” să nu consumăm fructe care au acest semn, ca să ni-l însuşim şi în acest mod.
Ar putea fi de interes şi: Cinstirea sfintei cruci şi a sfintelor icoane – precizări
Sfânta Împărtăşanie este, în mod real, Trupul şi Sângele lui Hristos iar unul dintre cele mai importante obiective ale vieţii creştine este o unire cât mai frecventă cu Fiul lui Dumnezeu, prin consumarea Sfintei Împărtăşanii. De ce nu ar fi la fel şi în cazul Sfintei Cruci? Este o întrebare la care nu cred că bunica ar fi vrut să răspundă!
Dar mai am o întrebare: cum ne dăm seama care sunt fructele însemnate cu Sfânta Cruce? Tradiţia căreia îi era fidelă bunica mea spunea că nu trebuie consumate nuci, struguri şi pepeni. La acestea, mai adăugăm şi usturoiul! Cum au făcut cei din vechime să stabilească ce fructe sau legume poartă acest semn venerat de creştini? Sigur or fi avut nişte instrumente cu laser sau alte dispozitive cu precizie nanometrică. Eu am încercat să studiez problema şi, sincer, nu prea mi-a ieşit. Dar aşa sunt eu, mai cârcotaş! Cei care susţin în continuare această tradiţie, sigur merg pe principiul: dacă vrei cu adevărat, poţi! Şi, dacă te apuci să cauţi suficient de mult, vei găsi până la urmă. Aşa că, spor la căutat!
Ar putea fi de interes şi: Cruce creştină
Cert este un lucru: în Biblie şi în canoanele Bisericii, nu există astfel de prevederi. În plus, Dumnezeu nu ar fi vrut să ne fie interzise roadele pământului pe care El le-a lăsat pentru hrana şi desfătarea noastră. Postul care a fost gândit de Biserică se referă, în principal, la înfrânarea de la hrana de origine animală şi nu la cea de origine vegetală. În concluzie, nu văd de ce, în Ziua Crucii, să nu se mănânce din toate fructele şi legumele.
În încheiere, trebuie să v-o spun şi pe asta! Ca să nu se dezmintă, poporul român a mai dat încă o dată măsura imaginaţiei sale neţărmurite. Ziua Crucii este serbată de creştini prin post. Aşa că a apărut o nouă „fiţă”: unii dintre noi (Asta e!), mănâncă de frupt (pentru că, altfel, „cad din picioare”), dar nu se ating de struguri, nuci, pepeni sau usturoi. Este cool sau ce?
