Coliva și tortul

0
191
Coliva are un simbolism profund și, prin grâul care moare pentru ca apoi să „aducă roadă multă”, ne aduce aminte de Înviere!

Aţi mâncat vreodată tort la parastas? Eu da! Şi a fost foarte, foarte bun. Îmi aduc aminte că era cu mai multe blaturi însiropate şi cu valuri întregi de frişcă! Şi nu, nu visez acum, doar salivez! Îmi amintesc că şi ceilalţi făceau la fel şi abia aşteptau să se termine pomenirea.

Alături de tortul în cauză, mai existau şi câteva colive tradiţionale care, vă daţi seama, nu mai prezentau acelaşi interes. Ştiu că altele trebuiau să fie gândurile noastre, ale celor care participam la slujbă, dar, pe lângă dorinţa noastră de a primi câte o porţie de tort, nu am putut să nu mă întreb de ce nu vine toată lumea cu tort la parastas?

Este un motiv foarte bine întemeiat pentru care acest lucru se întâmplă şi el ţine de tradiţia de veacuri ale Bisericii. Coliva are o vechime foarte îndelungată şi este prima delicatesă atestată documentar în cultul creştin. După  cum era de aşteptat, ea are câteva semnificaţii foarte profunde.

Prima dintre ele este legată de cel mai important ingredient din care ar trebui făcută:  grâul. Acesta este simbolul trupului omenesc, pentru că, în teologia creştină, pâinea era elementul de bază în alimentaţie.

De aici, a mai fost un singur pas în a asocia coliva cu trupul celui răposat iar mâncarea colivei reprezintă mâncarea din trupul lui. O astfel de interpretare nu ar trebui să stârnească repulsie, întrucât ideea de bază a acestei simbolistici este cea de comuniune cu cel adormit.

Practic, în acest fel, Biserica exprimă un adevăr de credinţă fundamental – există o comuniune neîntreruptă între noi, cei din lumea aceasta („Biserica luptătoare”) şi cei care au părăsit-o („Biserica triumfătoare”).

Al doilea simbol al colivei este legat tot de grâu care, potrivit Mântuitorului, după ce moare şi putrezeşte, aduce rod însutit (Evanghelia după Ioan, cap. 12, versetul 24). Aceasta este principala semnificaţie a colivei şi este o mărturisire clară a credinţei în Înviere, adevărul pe care este fundamentată întreaga credinţă creştină.

Fără această credinţă, că, după moarte, sufletul nu dispare şi că se va reuni cu trupul la învierea universală, toate slujbele destinate celor adormiţi nu-şi mai au rostul.

În fine, o altă semnificaţie a colivei este dată de mirodeniile şi de substanţele cu care este îndulcită. Ele reprezintă miresmele harului divin şi dulceaţa virtuţilor creştine pentru care, se presupune, că a luptat să le dobândească cel răposat în timpul vieţii.

Ştiu că mulţi nu s-ar fi aşteptat ca această prăjitură tradiţională să aibă o semnificaţie atât de bogată şi de profundă. Este încă o dovadă că Biserica nu îşi propune să pună lucruri inutile şi fără sens în cadrul cultului ei.

În plus, dacă ne gândim că ritualurile slujbelor au fost concepute şi stabilizate de-a lungul secolelor, realizăm că acestea nu prea aveau cum să fie altfel. De aceea, coliva şi celelalte elemente autentice ale cultului creştin nu au cum să fie ignorate sau înlocuite.

Revenind la tortul de care vorbeam la început, vă daţi seama ce dezamăgit am fost când am realizat că el nu prea îşi avea locul în cadrul slujbei de parastas. Era foarte bun, dar această dragoste gastronomică trebuia să înceteze. A fost o despărţire rapidă şi dulce!

Probabil, există şi persoane care au motive să sărbătorească, când cineva părăseşte această lume, dar este bine ca aceste sentimente să nu fie exprimate atât de vizibil. La urma urmei, ştiţi cum se spune, despre cei adormiţi numai de bine!

Poza aparține domnului Silviu Cluci.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here