Sfântul Nicolae – semnificaţii şi tradiţii populare

0
122
Sfântul Nicolae a rămas în istorie prin faptele sale de milostenie. Unele dintre ele au inspirat obiceiuri care s-au transformat în tradiții ce au ajuns până în zilele noastre.

Mergeam pe stradă, după serviciu, ca orice om al muncii.

Afară era un asfinţit liniştit de decembrie, cu lumina lui roşiatică risipită agale pe întinsul clădirilor reci de beton. Trecătorii păşeau cumva  mai uşuraţi după o zi jertfită pe altarul capitalismului şi se îndreptau preocupaţi spre case.

Era o diferenţă ca de la cer la pământ între atitudinea grăbită din timpul dimineţilor şi aerul de relaxare de pe feţele tuturor de acum.

Era ca şi cum aveam în faţă două lumi diferite.

Sau, mai degrabă, două filme cu acelaşi subiect – viaţa de zi cu zi; cu aceiaşi actori, cu aceleaşi decoruri, cam cu acelaşi scenariu, dar cu regizori diferiţi.

Normal, cel de-al doilea film mi-a plăcut mai mult! Aşa că nu am putut să nu mă-ntreb cum de s-a ajuns aici?

Cum de am acceptat cu toţii sau, mă rog, majoritatea noastră covârşitoare, să trăim aşa…de la week-end la week-end?

Magia sărbătorilor

Timp de secole, cei dinaintea noastră au trăit pe un trepied al fericirii! Erau în comuniune cu natura, făceau mişcare mai tot timpul şi interacţionau constant.

Cu siguranţă, noi, cei de astăzi, avem lucruri mai multe decât ei, ba chiar mai frumoase şi mai performante; dar ei erau mai bogaţi!

Nu spun toate acestea ca să fim trişti, ci ca să conştientizăm că şi noi, cel puţin o dată pe an, avem şansa de a trăi această viaţă!

Este vorba despre perioada peste care Crăciunul îşi întinde magia! Ea începe cu sărbătoarea sfântului Nicolae şi se termină, aproximativ o lună mai târziu, cu sfântul Ioan de iarnă.

Nu ai cum să fii om, să trăieşti într-un spaţiu creştin şi să nu ai amintiri plăcute din perioada sărbătorilor de iarnă.

Ba, de multe ori, se întâmplă ca maturi fiind, la vederea primului fulg de zăpadă, să ne dăm seama că încă mai suntem copii.

Şi, în consecinţă, ne aşteptăm să fim răsfăţaţi cu cadouri! Şi, până la urmă, de ce nu? Doar am fost cuminţi un an întreg? (Sau nu!)

Sfântul Nicolae şi cadourile

Primul care intră în scenă, în această privinţă, este Moş Nicolae. Închipuit ca un bătrân ce vine noaptea pe furiş şi ascunde daruri în încălţămintea tuturor, el este cel care prevesteşte darurile din noaptea de Ajun.

Dărnicia lui este pusă de creştini pe seama unui episod din viaţa sfântului.

Sinaxarul ne spune că, în cetatea Mirei din regiunea Lichiei, un bărbat bogat, care îşi pierduse averea, plănuia să le forţeze pe cele trei fiice să se prostitueze.

Sfântului Nicolae i s-a descoperit acest lucru şi a încercat să le ajute pe cele trei fete.

Dar, pentru a nu fi aflat, în timpul nopţii, a aruncat o legătură de galbeni printr-o fereastră în casa acelei familii sărace.

cest dar nesperat i-a permis tatălui să o mărite, la scurt timp, pe fiica cea mare, dându-i zestre banii primiţi de la sfântul Nicolae.

S-a întâmplat la fel şi cu cea de-a doua fiică.

Însă, pentru că nu ştia cine este binefăcătorul, bărbatul început să păzească fereastra, ca să-l afle.

Într-una dintre nopţi, a venit sfântul Nicolae cu cea de-a treia legătură de bani, a aruncat-o spre fereastră şi s-a întors spre casă.

Tatăl fetelor a alergat după el, l-a ajuns din urmă şi i-a mulţumit.

Apoi, preluând acest obicei al sfântului, mai mulţi dintre contemporanii săi au început, la rândul lor, să facă daruri în timpul nopţii.

Moş Nicolae în mitologia românească

Se pare că, în spaţiul românesc, această tradiţie a fost pusă şi în legătură cu Anul Nou la daci. Acesta ar fi început după noaptea sfântului Andrei, deci la sfârşitul lunii noiembrie. De aceea, se poate interpreta că pusul darurilor în ciorapi sau în încălţăminte ar simboliza păşirea în…necunoscutul noului an.

Pentru alte infomaţii, accesaţi Moş Nicolae între daruri şi nuieluşe.

De altfel, în mitologia populară, alături de sfântul Toader, sfântul Nicolae mai are o altă misiune importantă, aceea de păzitor al soarelui.

Strămoşii noştri credeau că soarele încerca să scape de vederea pământului, fiindcă era îngrozit de răutăţile dintre oameni şi plictisit să parcurgă, în fiecare zi, acelaşi drum.

Prin urmare, Dumnezeu i-a pus pe cei doi sfinţi, Toader la răsărit şi Nicolae la apus, să păzească porţile cerului, locul pe unde ar putea fugi astrul ceresc.

Sfântul Nicolae în Tradiţia creştină

De asemenea, sfântul Nicolae este considerat patron al corăbierilor şi al apelor.

O astfel de „specializare” i-a fost acordată, pentru că mai multe episoade din viaţa sa arată cum, în repetate rânduri, sfântul Nicolae a intervenit pentru ajutorarea celor care călătoreau pe mare.

Nu trebuie să uităm şi ipostaza acestui sfânt de justiţiar, de apărător al dreptăţii. O astfel de percepţie se datorează unui alt episod prezentat în sinxarul zilei de 6 decembrie.

În timpul Sinodului I Ecumenic de la Niceea (325), Nicolae, în calitatea sa de episcop al Lichiei, a participat la şedinţe, fiind un contraarianist convins.

Mai mult, a fost singurul care, contrariat de afirmaţiile ereticului Arie, l-ar fi pălmuit pe acesta chiar în timpul dezbaterilor.

În consecinţă, sinodalii au hotărât să fie întemniţat şi i-au luat însemnele arhiereşti.

Dar, în timpul nopţii, mai mulţi dintre ei au avut o vedenie în care Domnul Hristos şi Fecioara Maria au lăudat fapta sfântului şi i-au încredinţat, din nou, Evanghelia şi omoforul.

Drept urmare, sfântul a fost repus în drepturile deţinute anterior.

Cum s-a regăsit această întâmplare în tradiţia împărţirii cadourilor în noaptea de 5 spre 6 decembrie? Prin prezenţa nuieluşei pe care o detestă toţi copiii!

De altfel, Moş Nicolae este singurul care aduce şi „daruri” sub această formă. Moş Crăciun nu ar face niciodată aşa ceva. (Sper!)

Concluzii

Dar, dincolo de tradiţii şi înţelesuri pe care le pot justifica mai mult sau mai puţin etnologii, sărbătoarea din ziua de 6 decembrie (dată la care, în anul 342, a fost depus trupul sfântului în catedrala din Mira Lichiei) are o semnificaţie aparte.

Ea vesteşte o perioadă a tihnei, atât pentru oameni, cât şi natură.

O vreme în care nămeţii ofereau celor de altă dată prilejul de intra într-o altă lume. Cea a vinului fiert şi a poveştilor spuse de bunici la gura sobei.

O lume în care „timpul avea răbdare cu oamenii”!

În comparaţie cu acele vremuri, a păşi prin stratul proaspăt de zăpadă şi a vorbi fără telefoane sau internet cu cei apropiaţi constituie, pentru mulţi dintre noi, o adevărată revelaţie.

De aceea, pe zi ce trece, sunt tot mai convins că, de fapt, acesta este marele dar pe care sfântul Nicolae ni-l face nouă, oameni ai secolului al XXI-lea.

Să conştientizăm că, în viaţă, importante sunt experienţele trăite şi nu lucrurile dobândite. Depinde de noi să valorificăm şi să trăim, cum se cuvine, acest răstimp!

Aşa că, nu cred că ar strica să rememorăm cea mai frumoasă amintire din copilărie legată de această perioadă şi să o ţinem în suflet! Măcar până după Bobotează!

Până atunci, nu mai fiţi trişti din cauza nuieluşelor primite! Mai aveţi o şansă! Scrieţi-i lui Moş Crăciun ce cadouri să v-aducă! Nu se ştie niciodată!

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here