Despre relațiile intime din timpul postului

0
343

Am avut multe discuţii pe o astfel de temă. De altfel, era şi firesc! Şi am auzit multe păreri pro şi mult mai multe contra. De fapt, aveam la un moment dat impresia că mai toţi preoţii erau contra, chiar şi cei ai căror copii, după calcule aritmetice simple, nu aveau cum să fie concepuţi decât…în post.

Păi, cum adică să nu fie împotrivă când „împreunările”, „alăturările” şi „apropierile” sunt nişte lucruri „necurate”, prin care fiinţa umană este înjosită, fiind coborâtă la starea instinctuală, la un statut animalic? Nu, omul duhovnicesc, este clar un călugăr iar, dacă acest lucru nu se poate, măcar un pustnic în mijlocul lumii.

Cu alte cuvinte, un om care se dedă unor asemenea practici o singură dată sau de două ori pe an, în viaţa lui de om căsătorit şi, ce să vezi minune, după fiecare astfel de „faptă”, iese câte un copil minunat. Doar asta era şi ideea, nu? Şi atât! În rest, nici pomeneală de aşa ceva! Doamne fereşte!

Normal, după ce am evitat la mustaţă vreo câteva anateme, am început să cercetez mai amănunţit problema. Ba chiar am dus preocuparea aceasta la extrem şi chiar l-am întrebat, la cursuri, pe unul dintre profesorii noştri de la facultate.

Spre surprinderea mea, întrebarea a primit răspunsul la care mă aşteptam, numai că era susţinut şi de argumente! Deci, s-a putut! O astfel de atitudine m-a încurajat şi am aprofundat chestiunea pe mai departe. Încerc să sintetizez, în continuare, ce am aflat.

Cum era de aşteptat, Biserica nu poate spune altceva decât este cuprins în Revelaţie, păstrată în Tradiţie şi Scriptură. Începem cu Scriptura, unde, în prima sa Epistolă către Corinteni, apostolul Pavel, le explică creştinilor din vremea sa cum ar trebui să procedeze: Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului.

Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.

Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă. (1 Corinteni, cap. 7, versetele 1-9)

Ce am înţeles eu de aici: sfântul Pavel ne spune că este de dorit ca fiecare să aibă o viaţă asemănătoare îngerilor, care „nici nu se însoară nici nu se mărită” (Evanghelia după Matei, cap. 22, vers. 30), dar, conştient că există pericolul desfrânării, le recomandă celor care nu au vocaţia călugăriei căsătoria.

Mesajul este foarte clar, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei, că, din acel moment, nu se mai pot eluda „îndatoririle conjugale” (Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.). Deci, fără „dureri de cap” sau „oboseală”.

La fel, se întâmplă şi în cazul postului,  când perioada de abstinenţă trebuie să fie stabilită de cei doi soţi, pentru ca, apoi, viaţa de familie să decurgă normal, chiar dacă postul nu este finalizat. Mai mult, apostolul avertizează că fiecare este diferit.

Prin urmare, fiecare cuplu are dinamica lui (Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel.) şi, de aceea, cei doi soţi sunt cei mai în măsură să stabilească aceste detalii. Ca să fie şi mai clar, sfântul Pavel subliniază că aceasta nu este o poruncă, ci un sfat.

Deşi am crezut că acest text nu este unul criptat şi, în consecinţă, nu mai trebuie disecat, la scurt timp, am primit tot felul de contraargumente, printre care şi acela că „în canoane”, se regăsesc şi altfel de prevederi. Cum canoanele fac parte din Tradiţia Bisericii, deci sunt rezultat al Revelaţiei, am considerat că este bine să le cercetez.

Mă aşteptam să găsesc explicaţii peste explicaţii şi prevederi peste prevederi, dar nu a fost cazul, semn că pentru Sfinţii Părinţi această problemă fusese elucidată într-un mod satisfăcător. Singurele canoane pe care le-am întâlnit cu referire expresă la creştinii obişnuiţi, deci nu la membrii clerului, sunt canonul 3 al lui Dionisie al Alexandriei şi canonul 13 al lui Timotei al Alexandriei.

Aceşti legiuitori comentează textul sfântului apostol Pavel, în aceleaşi spirit, fără a face distincţie între post şi perioada din afara postului, de unde deducem că principala lor preocupare este de a-i feri, în general, de desfrânare pe creştinii mireni căsătoriţi. Ca un adagiu, Timotei, spre deosebire de Dionisie, propune ca zile distincte de înfrânare sâmbăta şi duminica, pentru că „în acestea se aduce Domnului jertfa cea duhovnicească”.

Dincolo de aceste detalii, principiul de bază rămâne acelaşi: cei doi soţi îşi vor stabili singuri o perioadă de înfrânare, în care vor intensifica rugăciunea, pentru ca, mai apoi, să-şi reia viaţa conjugală. Quod erat demonstrandum!

Nu ştiu dacă sunt veşti bune sau rele, dar sper să fi clarificat acest subiect, destul de controversat. Este important să ne dăm seama că învăţătura Bisericii nu este una închistată, fără să ţină seama de particularităţile fiinţei umane, de contexul în care ea trăieşte sau de evoluţia mentalităţilor.

De aceea, încurajez pe toţi să ceară, de fiecare dată, argumente preoţilor pe care îi întâlnesc şi să nu se mulţumească doar cu descurajantele răspunsuri „aşa scrie în Biblie” sau „aşa este învăţătura Sfinţilor Părinţi”. Abia atunci să vezi „dureri de cap”!

 

Canonul al 3-lea al lui Dionisie al Alexandriei  (înfrânarea soţilor)

Iar cei ce sunt independenţi şi căsătoriţi trebuie să-şi fie loruşi judecă­tori, fiindcă au auzit pe Pavel care scrie că este lucru cuviincios a se de­părta la un timp unul de altul prin consimţământ, pentru ca să stăruiască în rugăciune, şi apoi să se apropie (I Cor. 7: 5).

Canonul al 13-lea al lui Timotei al Alexandriei (înfrânarea soţilor, sâmbăta şi duminica)

Întrebare: Celor însoţiţi cu împreunarea nunţii, în care zile ale săptă­mânii trebuie a li se propune să se ferească de împreunare unul cu altul, şi în care au voie?

Răspuns: Cele ce le-am spus mai înainte le spun şi acum. Apostolul zice: „Să nu vă lipsiţi unul de altul decât numai prin înţelegere la timp numit, ca să vă îndeletniciţi cu rugăciunea, şi iarăşi să vă împreunaţi, ca să nu vă is­pitească pe voi satana pentru neînfrânarea voastră” (I Cor. 7: 5). De nevoie însă trebuie a se feri sâmbăta şi duminica, pentru că în acestea se aduce Domnului jertfa cea duhovnicească.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here