Duminica Floriilor

0
170

„De fiecare dată când am ajuns la o răscruce în viaţă, am ştiut care este calea corectă. Fără nicio excepţie am ştiut acest lucru. Dar n-am urmat-o niciodată! Ştiţi de ce? Pentru că era prea greu!” – sunt cuvintele rostite de Al Pacino, în rolul col. Frank Slade din celebrul film „Parfum de femeie”[1]. Şi sunt înclinat să cred că mulţi dintre noi am trăit, într-o oarecare măsură, după un astfel de principiu.

Sărbătoarea Floriilor

Începând cu secolul al IV-lea, Biserica serbează, cu o săptămână înainte de Paşti, praznicul Intrării Domnului în Ierusalim sau Floriile[2]. Este o sărbătoare care ne propune exact opusul modului de viaţă plin de laşitate al căii celei mai uşoare.

Pentru alte informaţii: Istoria sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim

Aproape toată lumea ştie că de Florii este dezlegare la peşte şi vin, dar puţini îşi amintesc că intrarea în Ierusalim reprezintă un punct de răscruce în activitatea Domnului Hristos. Este momentul în care El începe  să Se pregătească pentru marea încercare – Jertfa supremă pentru noi, ceilalţi!

De multe ori, îi privim „diferit” pe cei care se sacrifică pentru alţii. Ce să mai vorbim despre cei care se sacrifică pentru o idee sau o credinţă religioasă. Ei sfidează orice instinct de autoconservare şi, de aceea, pentru majoritate, martirii sunt nişte oameni „neînţeleşi”! Uneori, ei sunt consideraţi nebuni de-a binelea!

Însă, chiar dacă nu vă vine să credeţi, au existat oameni foarte bogaţi care, după o viaţă în care au gustat cam din toate plăcerile acestei lumi, s-au sinucis. Motivul? Unul cât se poate de simplu – se săturaseră de viaţă. Nu mai aveau pentru ce trăi. Erau, pur şi simplu, plictisiţi de o existenţă căreia nu-i mai găseau sensul[3]! Erau nişte morţi vii!

Contextul intrării Domnului în Ierusalim

Hristos nu era nebun! Îşi dorea, ca fiecare om normal, să trăiască! Avea toate motivele: era tânăr (în jur de 33 de ani), avea prieteni, era respectat şi, mai ales, avea o mamă de care să aibă grijă.

Dar nu despre asta era vorba[4]!

Aşa că, îi trimite pe doi dintre ucenicii Săi într-un sat din apropierea Ierusalimului să-i aducă o asină cu un mânz! Odată aduse aceste animale, apostolii îşi pun peste ele hainele ca Hristos să Se poată aşeza.

Astfel, călare pe mânzul unei asine, Hristos intră în Ierusalim, împlinind întocmai o profeţie scrisă cu câteva sute de ani înainte[5].

Mulţimea extaziată L-a întâmpinat cu ramuri de finic[6] şi L-a aclamat ca pe un împărat eliberator, rostind: „Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului”[7]!

Însă, Domnul Iisus nu a dat niciun indiciu că Se gândea să răstoarne ordinea socială. Nu avea soldaţi, nu promova un manifest politic şi, în niciun caz, nu arăta ca un cuceritor. Să fim realişi! El venea călare pe un mânz de asină şi nu pe un armăsar focos ca cei folosiţi în războaie.

Pentru alte informaţii: Intrarea în Ierusalim

Deci, mesajul Lui era unul foarte paşnic – Hristos nu dorea să fie împărat, nu-şi propusese să schimbe ierarhia lumii de atunci, ci doar realităţile din inima oamenilor.

Cum se întâmplă de multe ori, deşi totul era la vedere, cei din Ierusalim au ales să creadă altceva. Ei îşi doreau un Mesia politic, un Izbăvitor care să-i elibereze de sub dominaţia romană. Aşa se explică de ce Hristos a fost întâmpinat cum erau întâmpinaţi, odinioară, regii.

Pentru alte informaţii: Floriile

Sintagma „Osana!” înseamnă „Miluieşte-ne!” şi era ovaţia cu care erau salutaţi regii şi împăraţii din vechime. Iar, în ziua aceea, Hristos era, pentru ei, Împăratul!

Cu toate acestea, Hristos era rezervat, deoarece ştia că, peste numai 5 zile, aceiaşi oameni aveau să-I ceară moartea.

Semnificaţia Floriilor

De aceea, Floriile reprezintă punctul de răscruce care face trecerea de la misiunea învăţătorească spre slujirea arhierească a Mântuitorului. După mai bine de 3 ani de predicat şi de săvârşit minuni, prima parte a misiunii Sale se apropia de sfârşit. În urmă, rămâneau ucenicii care aveau să-I ducă opera mai departe.

Odată cu intrarea în Ierusalim, viaţa şi activitatea lui Hristos intrau în linie dreaptă. De acum, aveau să înceapă Patimile! Iar, după marea Jertfă de pe cruce, avea să se întâmple mântuirea neamului omenesc!

Pentru alte informaţii: Pentru cei care nu pot ajunge în Săptămâna Patimilor la biserică

Ordinea lumii urma să fie schimbată din temelii, creaţia restaurată, iar omul avea să fie repus în situaţia de a alege liber între viaţa veşnică în comuniunea cu Dumnezeu sau între însingurarea veşnică a morţii. Se revenea la originile lumii, când omul era stăpân în Grădina Raiului.

Din această perspectivă, încep să fie înţelese în profunzime cuvintele spuse de Hristos fariseului Nicodim: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”[8].

Ca să facem o comparaţie, trebuie să ne gândim că multora dintre noi ne este greu să ne împăcăm cu soţul (soţia) sau chiar cu propriii copii. Însă, dragostea lui Dumnezeu pentru noi a fost atât de mare, încât o Persoană din Sfânta Treime a acceptat să Se jertfească pentru noi, iar celelalte două Persoane, Tatăl şi Duhul Sfânt, au fost de acord şi au desăvârşit această lucrare.

De aceea, Floriile reprezintă o sărbătoare a bucuriei şi nu a tristeţii. Ea prevesteşte faptul că dragostea lui Hristos va transforma durerea Jertfei în bucuria Învierii. Şi ne spune că, indiferent de necazurile pe care le vom avea, ele se vor transforma, prin comuniunea cu Dumnezeu, în veselie.

Concluzii

De fiecare dată când simţim că supărarea ne cuprinde, să ne amintim că Dumnezeu ne va ajuta, pentru că ne iubeşte. Ca şi în cazul lui Hristos, încercările apar în viaţa noastră cu un scop. Şi nu trebuie să ne îndoim că Dumnezeu nu vrea să ne sprijine.

El ne va ajuta mereu, atât timp cât nu vom fi laşi.

Nu este vorba aici de a nu ne face viaţa mai uşoară prin muncă cinstită. Acest lucru se numeşte evoluţie. Ci de a nu obţine avantaje pe căi necinstite. Aceasta se numeşte furt şi laşitate.

Hristos nu a ezitat să facă ceea ce era corect, chiar dacă ştia în cel mai mic detaliu suferinţele care-L aşteptau. A avut curaj şi a mers mai departe. Iar rezultatul îl ştim cu toţii – mântuirea întregii lumi.

Cu siguranţă, încercările pe care le-am avut şi pe care le vom întâlni în viaţă nu vor depăşi puterile noastre[9]. Dar, dacă vrem să progresăm, trebuie să trecem prin ele!

Dumnezeu ne asigură că nu vom fi singuri, iar răsplata va fi pe măsură!

Referinţe

Icoana praznicului este preluată de la https://ziarulunirea.ro/floriile-sarbatoarea-intrarii-domnului-in-ierusalim-incepe-saptamana-patimilor-ultima-din-postului-pastilor-416410/

[1] Scent of a Woman (Martin Brest, 1992), http://www.imdb.com/title/tt0105323/?ref_=nv_sr_1 .

[2] Pr. prof. dr.  Ene Branişte, Liturgica generală, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ed. a II-a, Bucureşti, 1993, p. 171.

[3] Pr. prof. univ. Gheorghe Popa, Bioetică, note de curs, 2005-2006.

[4] Evanghelia după Ioan, capitolul 12, versetul 27: „Acum sufletul Meu e tulburat, şi ce voi zice? Părinte, izbăveşte-Mă, de ceasul acesta. Dar pentru aceasta am venit în ceasul acesta”.

[5] Este vorba despre o profeţie a prorocului Zaharia, capitolul 9, versetul 9: „Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei”.

[6] Evanghelia după Ioan, capitolul 12, versetul 13: „Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel”!

[7] Evanghelia după Matei, capitolul 21, versetul 9.

[8] Evanghelia după Ioan, capitolul 3, versetul 16.

[9] Epistola întâia către corinteni a sfântului apostol Pavel, capitolul 10, versetul 13: „Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here