Înălţarea Domnului. Ziua Eroilor

0
99

Am fost întrebat de multe ori despre Învierea Domnului Hristos. De ce a fost necesară? A fost reală? Nu cumva a fost o poveste pe care ne-au vândut-o nişte oameni certaţi cu sănătatea mintală? Dar dacă, totuşi…? Mă rog, aţi înţeles ideea!

Însă despre Înălţarea Mântuitorului la ceruri sau despre Pogorârea Duhului Sfânt (Rusaliile) nu mi s-a cerut să dau detalii. Nu pot să explic fenomenul! Pot doar să spun că, din perspectiva teologiei creştine ortodoxe,  Învierea nu este sfârşitul operei mântuitoare pe care Dumnezeu o desfăşoară în lume.

Într-adevăr, faptul că Hristos a biruit moartea este ceva nemaiauzit, este extraordinar, este cea mai mare minune întâmplată vreodată, dar după ce ea a avut loc, Dumnezeu nu a pus punct intervenţiei Sale. Nici măcar punct şi virgulă! Ci doar o virgulă, pentru că a continuat ce începuse imediat după greşeala primilor oameni!

De ce nu S-a înălţat Hristos la ceruri imediat după Înviere

Vouă vă plac serialele? Pun pariu că fiecare a avut cel puţin unul care l-a ţinut cu sufletul la gură. Şi cred că cea mai mare găselniţă a celor care gândeau firul poveştii era să vă lase în suspans la sfârșitul fiecărui episod, astfel încât să-l aşteptaţi cu nerăbdare pe următorul. Ei bine, în cazul Învierii lui Hristos şi a întâmplărilor care au urmat acestui eveniment… nu a fost aşa.

Hristos nu a vrut să lase nicio urmă de suspans, de neştiinţă sau de neînţelegere. De altfel, nu ar fi avut niciun sens ca după ce a salvat întregul neam omenesc de sub robia păcatului strămoşesc să ascundă oamenilor aceste lucruri. Dimpotrivă, Evanghelia (vestea cea bună) trebuia răspândită în toate colţurile lumii.

De aceea, încă de la Cina cea de Taină, Hristos le-a spus ucenicilor Săi despre momentul Înălţării. Dar, pentru cei 11 apostoli care Îi rămăseseră credincioşi, era destul de greu să înţeleagă de ce Hristos trebuia să moară, să învie şi să Se ducă la Tatăl. De aceea, Domnul Iisus nici nu a insistat atunci prea mult! Nu avea rost! Oricum, totul urma să li se descopere după Înviere!

Şi, într-adevăr, după ce a biruit moartea, Hristos S-a întâlnit cu ucenicii Săi pentru a le explica amănunţit ceea ce s-a petrecut cu El în momentul patimilor, morţii şi învierii. Această iniţiere era făcută tocmai pentru că ucenicii aveau nevoie să cunoască în detaliu şi să înţeleagă. Era răsplata credinţei lor de până atunci!

Momentul Înălţării

Cele mai multe informaţii despre evenimentul Înălţării Domnului le aflăm de la sfântul evanghelist Luca. El era medic şi ucenic direct al sfântului apostol Pavel. Prin urmare, profilul lui psihologic era al unui om care dorea să înţeleagă pas cu pas ceea ce se întâmplase. Aşa se explică de ce el pune într-o perspectivă mai amplă cele două scrieri ale sale Evanghelia şi cartea Faptele Apostolilor.

Din aceste texte, aflăm că, după ce Hristos S-a arătat în repetate rânduri ucenicilor Săi, tocmai pentru a-i linişti şi a le demonstra că El a înviat cu adevărat, a urmat o perioadă în care Fiul lui Dumnezeu le-a explicat fiecare episod din opera de mântuire a lumii care se înfăptuia în faţa lor[1].

Pentru alte informaţii: Paştile este pentru toată lumea

După 40 de zile[2], când lucrarea Sa învăţătorească se terminase, Mântuitorul i-a chemat pe ucenicii Săi pe muntele  Măslinilor[3] şi le-a predat o ultimă lecţie. Le-a arătat care este destinul omului, care este planul lui Dumnezeu cu noi – îndumnezeirea prin har. Astfel, El S-a transfigurat şi, „pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor”[4].

Însă, înainte de a se despărţi, Domnul Iisus le-a dat marea misiune a propovăduirii pocăinţei[5] şi a botezării lumii[6].

De asemenea, le-a spus că nu vor fi singuri şi să nu se depărteze de Ierusalim până ce nu „se vor îmbrăca cu putere de sus[7]. În consecinţă, tot prin ei, urma să Se facă cunoscută şi opera celei de-a Treia Persoane a Sfintei Treimi – Duhul Sfânt. Era împlinirea promisiunii lui Dumnezeu Fiul de la Cina cea de Taină[8] şi a făgăduinţei făcute de Dumnezeu Tatăl prin intermediul profeţilor din Vechiul Testament[9]. Cercul urma să se închidă.

Pentru alte informaţii: Cine este Dumnezeu?

Importanţa Înălţării pentru neamul omenesc

Evenimentul Înălţării are implicaţii profunde pentru devenirea noastră. Practic, prin Înălţare, Hristos ne-a demonstrat ceea ce prefigurase în timpul Schimbării la faţă. El ne-a arătat ce putem deveni, dacă ne pocăim, ne botezăm şi rămânem în comuniune cu Dumnezeu.

Pentru alte informaţii: Schimbarea la faţă a Domnului – sub semnul împăcării şi al pârguirii

În plus, ne-a dat o idee despre măreţia cu care ni Se va prezenta la cea de-a doua Sa venire. Cuvintele îngerilor adresate apostolilor sunt foarte clare: „Bărbaţi galileieni,de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer”[10].

Este vorba despre o măreţie liniştitoare, care dăruieşte pace tuturor celor care îşi duc viaţa în conformitate cu voinţa divină. Aşa se explică de ce, la Cina cea de Taină, apostolii erau trişti când Hristos le-a spus că îi părăseşte pentru o perioadă scurtă[11]. Însă, acum, după Înălţare, când ştiau că El va fi cu ei prin intermediul Duhului Sfânt, erau foarte bucuroşi[12]. Aceiaşi oameni, în etape diferite de iluminare divină, aveau atitudini total diferite în faţa existenţei.

Numai că, de data aceasta, ei ştiau că, indiferent de necazurile pe care le vor avea, la sfârşitul călătoriei prin această lume, îi aşteaptă slava pe care Hristos le-a arătat-o în timpul înălţării Sale. Ei ştiau că  această stare de îndumnezeire prin har face să pălească orice efort şi orice necaz!

Privită din această perspectivă, „nebunia” sfinţilor apostoli este de fapt o mare înțelepciune, chiar dacă  i-a făcut să nu ţină cont de niciun efort şi de niciun sacrificiu, când a fost vorba să se pună în slujba celorlalţi oameni şi să le vestească Evanghelia, făcându-le cunoscut ceea ce au văzut şi au trăit.

Ziua Eroilor

Reluând  o tradiţie care a existat între anii 1920-1948, la propunerea Bisericii Ortodoxe Române, în anul 2003, Parlamentul României a stabilit ca, în ziua Înălţării Domnului, să fie cinstiţi şi eroii neamului.

Eroii au un loc aparte în teologia ortodoxă şi în istoria Bisericii.

Prin jertfa lor, ei au urmat, mai mult decât ne putem da seama la prima vedere, exemplul lui Hristos. Indiferent dacă au căzut pe câmpurile de luptă sau au murit persecutaţi în închisori, ei au fost cei care s-au sacrificat ca noi să trăim liberi şi să avem, ca popor, o conştiinţă curată în faţa lui Dumnezeu şi a istoriei.

Pe aceşti strămoşi ai noştri Hristos îi numeşte „prietenii” Săi[13], pentru că, în momentele în care şi-au pus sufletele pentru noi, au dat dovadă de cea mai înaltă formă de dragoste.

Prin urmare, în ziua când sărbătoreşte Înălţarea Domnului, Biserica a găsit potrivit să-i onoreze şi pe cei care, prin jertfă, au devenit eroi şi din punct de vedere creştin şi nu doar naţional.

Concluzii

Aparent încă un praznic din ciclul sărbătorilor pascale, Înălţarea Domnului se dovedeşte a fi un moment cu o importanţă deosebită în istoria mântuirii întregii lumi. Acest eveniment marchează sfârşitul activităţii de învăţător a Domnului Iisus prin iniţierea sfinţilor apostoli în toate tainele planului divin cu privire la răscumpărarea lumii din păcat.

Tot acum, Hristos îi trimite pe apostoli la propovăduire cu misiunea clară de a le predica tuturor pocăinţa spre iertarea păcatelor şi de a-i boteza pe cei care doresc să se mântuiască.

Însă, însemnătatea cea mai mare a acestui eveniment este dată de faptul că acum Hristos ne-a arătat care este ţinta existenţei noastre – îndumnezeirea prin har. Această stare este trofeul tuturor eforturilor noastre de a rămâne în comuniunea cu Dumnezeu şi rodul iubirii pe care trebuie să o avem pentru Dumnezeu şi pentru ceilalţi.

Pentru alte informaţii: Veşnicia înseamnă comuniune

Normal, Dumnezeu ştie că suntem supuşi greşelii, că avem mereu nevoie de îndrumare şi de ajutor, şi, de aceea, nu ne lasă singuri în timpul acestui proces de transformare spirituală. Duhul Sfânt, cea de-a Treia Persoană a Sfintei Treimi, este Cel care va rămâne cu noi până la sfârşitul veacului, ne va ajuta să progresăm şi ne va mângâia când totul în jurul nostru va părea că se năruie.

Mausoleul de la Mărăşeşti – loc de odihnă şi simbol al rugăciunii veşnice pentru eroii neamului românesc.

Dacă apostolii ştiau aceste lucruri, pentru că le trăiseră, eroii neamului nostru, pur şi simplu, le-au crezut. Indiferent dacă noi cei de astăzi realizăm importanţa sacrificiului lor, în ochii lui Dumnezeu, jertfa lor a echivalat cu manifestarea iubirii supreme. Iar, dacă Hristos îi consideră „prietenii” Lui, era normal ca Biserica să-i onoreze, la rândul ei, în această zi, subliniind faptul că ei s-au apropiat foarte mult de modelul iubirii jertfelnice a lui Hristos.

Deci, Înălţarea Domnului ne arată că, după Înviere, Hristos nu S-a retras din lume, ci continuă să fie prezent în viaţa noastră împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Iar aceasta este o veste care trebuie să ne dea bucurie şi curaj!

Referinţe

[1] „Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi.”(Evanghelia după Luca, capitolul 24, versetele 45-46).

[2] „Cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor, capitolul 1, versetul 3).

[3] „Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă.” (Faptele Apostolilor, capitolul 1, versetul 12).

[4] Faptele Apostolilor, capitolul 1, versetul 9.

[5] Evanghelia după Luca, capitolul 24, versetul 47.

[6] Evanghelia după Matei, capitolul 28, versetele 19-20.

[7] Evanghelia după Luca, capitolul 24, versetul 49.

[8] Evanghelia după Ioan, capitolul 14, versetele 16-17, 26; capitolul 15, versetul 26.

[9] Ioil, capitolul 3, versetele 1-5.

[10] Faptele Apostolilor, capitolul 1, versetul 11.

[11] Evanghelia după Ioan, capitolul 16, versetele 16, 22.

[12] Evanghelia după Luca, capitolul 24, versetul 52.

[13] Evanghelia după Ioan, capitolul 15, versetul 13.

Imaginile sunt preluate, în ordine de la:

https://www.doxologia.ro/

http://episcopiadevei.ro/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_Eroilor

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here