Puterea cuvintelor

0
294
Dacă vrem să ne schimbăm viața, este bine să începem cu schimbarea cuvintelor pe care le folosim zi de zi.

Le folosim atât de des încât uităm care este puterea lor adevărată.

Cuvintele au darul de a ne determina lumea, de a ne construi realitatea și de a ne schimba destinul.

V-ați întrebat vreodată de ce?

Problema

Câteodată, pare că totul în jurul nostru devine monoton, fără sens și fără ieșire.

Aceeași rutină zilnică la serviciu plină de termene limită, aceleași emisiuni apocaliptice la televizor, câteva cancanuri pe net, poate o bârfă sau două la o ieșire cu băieții/fetele, week-endul care trece foarte repede și totul se repetă.

Așa că, avem tot dreptul să ne întrebăm „Asta-i tot? La asta se reduce existența mea”?

Răspunsurile la aceste întrebări nu au întârziat să apară.

Librăriile sunt pline de cărți care ne promit soluții salvatoare, începând cu genul „self-help” și până la lucrări de spiritualitate de orientare New-Age.

De asemenea, dacă suntem prea ocupați sau obosiți să citim, există aceleași materiale sub formă de audiobook-uri sau videoclipuri pe YouTube.

Însă, fie că apelăm la psihoterapeut, la cei care promit vindecarea prin terapia iertării cu îngeri sau ascultăm audiobook-uri motivaționale, avem impresia că ceea ce ne spun este aceeași mesaj.

Numai că este transmis sub forme diferite!

Este ceva de genul „Totul depinde de tine! Ai în interiorul tău tot ce-ți trebuie ca să iei controlul asupra vieții tale! Trebuie doar să vrei”!

Hristos, predica
Prin cuvintele Sale, Hristos i-a învățat pe oameni să se pocăiască și să-și schimbe viața!

Partea interesantă este că soluția la o existență anostă, aparent fără sens, a fost ceea ce a predicat Biserica dintotdeauna.

Nu vreau să fac, aici, apologia creștinismului!

Dar învățătura acestei religii propune o explicație coerentă în această privință care a apărut cu mult înaintea conceptului modern de „dezvoltare personală”.

Explicația

Cei care asistă, în noaptea de Înviere, la prima Liturghie a Paștilor, vor auzi o pericopă evanghelică cu totul specială.

Nu mai este vorba de un episod din viața Domnului Hristos din care noi ar trebui să învățăm ceva.

Mesajul este cu totul altul și, la ora aceea din noapte, de multe ori, pare de neînțeles.

Însă, din acea simfonie teologică cu care evanghelistul Ioan ne încântă, transpar adevăruri profunde pe care suntem obișnuiți să le ignorăm.

Așa că, haideți să mai analizăm încă o dată textul:

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Acesta era întru început la Dumnezeu.

Toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.

Întru El era viață și viața era lumina oamenilor.

Și lumina luminează în întuneric și întunericul nu a cuprins-o …

Lumină
Și lumina luminează în întuneric și întunericul nu a cuprins-o…

Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.

În lume era și lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.”[1]

De ce se citește această pericopă în noaptea Paștilor, când totul ar trebui să fie despre Înviere?

De ce nu insistă Biserica mai mult asupra morții și învierii lui Iisus chiar în noaptea în care tocmai despre asta este vorba?

De fapt, chiar asta face!

Ceea ce ne prezintă apostolul Ioan este episodul de dinaintea celui din cartea Genezei, adică cel de dinainte de facerea lumii văzute!

În plus, ne spune care a fost rezultatul Învierii lui Hristos – refacerea lumii.

Iar facerea cât și refacerea lumii s-au făcut prin Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvânt Care era Dumnezeu!

De asemenea, ni se spune că, în Dumnezeu-Cuvântul, era viața.

Astfel, lumea a venit la viață prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Expresia „Și a zis Dumnezeu: «Să fie…»” arată modul în care Creatorul a chemat totul la existență.

Prin cuvinte!

Singurele ființe ale creației văzute care au dobândit viața altfel au fost oamenii.

Pe ei, Dumnezeu i-a făcut din țărână printr-o lucrare directă și a suflat asupra lor suflare de viață[2].

Ar putea fi de interes şi: Despre Cuvântul lui Dumnezeu şi limitele făpturii

Lucrarea specială a lui Dumnezeu în legătură cu crearea ființelor umane ne arată statutul special de care aceștia se bucură din partea Divinității.

Ca o recunoaștere a acestui statut, omului i-a fost dată întreaga stăpânire asupra lumii văzute[3].

Iar unul dintre semnele văzute ale acestei stăpâniri a fost faptul că omul a avut dreptul să-și creeze propria realitate prin cuvânt.

Așa se face că Adam a avut dreptul să numească după cum a dorit toate vietățile[4], iar, prin aceasta, le-a luat în stăpânire.

Soluția

Deci, omul are puterea dată de Dumnezeu de a-și schimba, prin cuvinte, realitatea în care trăiește. Cum se face acest lucru?

Celebrul filosof al limbajului, Ludwig Wittgenstein, a spus că „marginile limbajului nostru sunt marginile lumii noastre”.

Practic, cuvintele pe care le folosim cel mai des spun despre noi mai multe decât ne dăm seama.

Ele arată care este nivelul nostru de cunoaștere, cum ne petrecem timpul, ce facem pentru a ne câștiga existența, care este cercul nostru de prieteni, care sunt dorințele noastre și așa mai departe.

Totul se oglindește în cuvinte!

Cuvintele ne modelează existența și dețin puterea de a ne face viața mai frumoasă.

Deci, dacă vrem să ne schimbăm viața, trebuie, să ne schimbăm, mai întâi, cuvintele pe care le folosim.

Imaginați-vă cum ar arăta viața noastră, dacă am elimina cuvinte precum „ură”, „dușman”, „minciună”, „ocupat”, „obosit”, „ghinionist”, „singur”, „eu”…

Și am folosi mai des „dragoste”, „prieten”, „adevăr”, „rugăciune”, „ajutor”, „binecuvântat”, „împreună”, „tu” și, bineînțeles, „Dumnezeu”.

Probabil, am vedea realitatea cu alți ochi, ne-am simți mai bine, mai împliniți și mai în control cu privire la viața noastră.

Să exemplificăm!

În loc de: Îl urăsc pe prietenul/fratele/cunoscutul meu pentru că are atâția bani, iar eu sunt atât de ghinionist, cum ar fi să spunem Îl iubesc pe prietenul/fratele/cunoscutul meu, pentru că și eu am parte de binecuvântările mele?

Sau, în loc de: Mă simt atât de singur! Nimeni nu vrea să mai ia legătura cu mine!, putem spune Dumnezeu îmi vorbește în timpul rugăciunii! Când sunt împreună cu El, mă simt extraordinar!

La fel, enunțurile Mă simt atât de obosit și de stresat! Toți mă mint și vor câte ceva de la mine! ar putea fi restructurate sub forma Dumnezeu mă iubește așa cum sunt! Iar acest adevăr îmi dă putere să depășesc orice provocare!

Atenție însă! Deși pare ceva simplu, psihologii estimează că sunt necesare 66 de zile pentru a ne forma un nou obicei.

Însă vestea bună este că, dacă vom renunța și, pe urmă, vom relua acest obicei, lucrurile vor merge în direcția bună.

Concluzie

Deci, este foarte importantă decizia de a ne schimba viața!

Pe urmă, trebuie să avem răbdare până ce noul obicei devine stabil.

Așa că nu trebuie să disperăm, dacă această schimbare a vieții prin cuvinte nu se întâmplă peste noapte.

Poate fi de interes și: Vrei să schimbi un obicei nesănătos? Soluția nu este să renunți la el…

Primul pas este să facem o listă cu cuvintele pe care observăm că le folosim când suntem supărați. (Nu trebuie să fie toate, ci doar cele mai toxice!)

Apoi, să căutăm în dicționar opusul acestor cuvinte!

Este bine să le scriem de mână, pe o hârtie împărțită în două coloane, astfel încât să vizualizăm și să reținem mai bine.

După aceea, trebuie să ne propunem ca, la o anumită perioadă, să schimbăm câte un cuvânt care ne face rău cu unul care ne ajută să ne simțim mai bine!

Cel mai important este să ne păstrăm ritmul și să nu renunțăm. În acest caz, perseverența face minuni!

Trebuie să subliniem că nu există costuri ascunse.

Cuvintele sunt gratis, așa că schimbarea lor nu ne va costa nimic și ne va aduce numai beneficii!

Referințe

[1] Evanghelia după Ioan, capitolul 1, versetele 1-5, 9-10.

[2] Facerea, capitolul 2, versetul 7: „Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.”

[3] Facerea, capitolul 1, versetul 28: „Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: «Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!»”

[4] Facerea, capitolul 2, versetele 19-20: „Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam. Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.”

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here