Puterea cuvintelor

Le folosim atât de des încât uităm care este puterea lor adevărată. Cuvintele au darul de a ne determina lumea, de a ne construi realitatea și de a ne schimba destinul. V-ați întrebat vreodată de ce?

Problema

Câteodată, pare că totul în jurul nostru devine monoton, fără sens și fără ieșire. Aceeași rutină zilnică la serviciu plină de termene limită, aceleași emisiuni apocaliptice la televizor, câteva cancanuri pe net, poate o bârfă sau două la o ieșire cu băieții/fetele, week-endul care trece foarte repede și totul se repetă. Așa că avem tot dreptul să ne întrebăm „Asta-i tot? La asta se reduce existența mea”?

Răspunsurile la aceste întrebări nu au întârziat să apară. Librăriile sunt pline de cărți care ne promit soluții salvatoare, începând cu genul „self-help” și până la lucrări de spiritualitate de orientare new-age. De asemenea, dacă suntem prea ocupați sau obosiți să citim, există aceleași materiale sub formă de audiobook-uri sau videoclipuri pe YouTube.

Însă, fie că apelăm la psihoterapeut, la cei care promit vindecarea prin terapia iertării cu îngeri sau ascultăm audiobook-uri motivaționale, avem impresia că ceea ce ne spun este aceeași mesaj numai că este transmisă sub forme diferite. Acest mesaj sună ceva de genul „Totul depinde de tine! Ai în interiorul tău tot ce-ți trebuie ca să iei, din nou, controlul asupra vieții tale! Trebuie doar să vrei”!

Partea interesantă este că soluția la o existență anostă, aparent fără sens, a fost ceea ce a predicat Biserica dintotdeauna. Nu vreau să fac aici apologia creștinismului, dar învățătura acestei religii propune o explicație coerentă în această privință care, cu siguranță, a apărut cu mult înaintea conceptului modern de „dezvoltare personală”.

Explicația

Cei care au rezistența să rămână la biserică până mai târziu în noaptea de Înviere vor auzi că pericopa evanghelică care se citește în prima Liturghie a Paștilor este una cu totul specială. Nu mai este vorba de un episod din viața Domnului Hristos din care noi ar trebui să învățăm ceva. Mesajul este cu totul altul și, la ora aceea din noapte, de multe ori, pare de neînțeles. Însă, din acea simfonie teologică cu care evanghelistul Ioan ne încântă, transpar adevăruri profunde pe care suntem obișnuiți să le ignorăm.

Așa că, haideți să mai analizăm încă o dată textul: „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viață și viața era lumina oamenilor. Și lumina luminează în întuneric și întunericul nu a cuprins-o … Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume. În lume era și lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.” (Evanghelia după Ioan, capitolul 1, versetele 1-5, 9-10)

De ce se citește această pericopă în noaptea Paștilor, când totul ar trebui să fie despre Înviere? De ce nu insistă Biserica mai mult asupra morții și învierii lui Iisus chiar în noaptea în care tocmai despre asta este vorba? De fapt, chiar asta face! Ceea ce ne prezintă apostolul Ioan este episodul de dinaintea celui din cartea Genezei, adică cel de dinainte de facerea lumii! În plus, ne spune care a fost rezultatul Învierii lui Hristos – refacerea lumii. Iar facerea cât și refacerea lumii s-au făcut prin Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvânt Care era Dumnezeu!

De asemenea, ni se spune că, în Dumnezeu-Cuvântul, era viața.  Astfel, lumea văzută a venit la viață prin Cuvântul lui Dumnezeu. Expresia „Și a zis Dumnezeu: «Să fie…»” arată modul în care Creatorul a chemat totul la existență. Prin cuvinte! Singurele ființe ale creației văzute care au dobândit viața altfel au fost oamenii. Pe ei, Dumnezeu i-a făcut din țărână printr-o lucrare directă și a suflat asupra lor suflare de viață (Facerea, capitolul 2, versetul 7).

Ar putea fi de interes şi: Despre Cuvântul lui Dumnezeu şi limitele făpturii

Lucrarea specială a lui Dumnezeu în legătură cu crearea ființelor umane ne arată statutul special de care aceștia se bucură din partea Divinității. Ca o recunoaștere a acestui statut, omului i-a fost dată întreaga stăpânire asupra lumii văzute (Facerea, capitolul 1, versetul 28), iar unul dintre semnele văzute ale acestei stăpâniri a fost faptul că omul a avut dreptul să-și creeze propria realitate prin cuvânt. Astfel, după ce Creatorul i-a dat omului această cinste, Adam a avut dreptul să numească după cum a dorit toate vietățile (Facerea, capitolul 2, versetele 19-20), iar, prin aceasta, le-a luat în stăpânire.

Soluția

Deci, omul are puterea dată de Dumnezeu de a-și schimba, prin cuvinte, realitatea în care trăiește. Cum se face acest lucru? Celebrul filosof al limbajului, Ludwig Wittgenstein, a spus că „marginile limbajului nostru sunt marginile lumii noastre”. Practic, cuvintele pe care le folosim cel mai des spun despre noi mai multe decât ne dăm seama. Ele arată care este nivelul nostru de cunoaștere, cum ne petrecem timpul, ce facem pentru a ne câștiga existența, care este cercul nostru de prieteni, care sunt dorințele noastre și așa mai departe. Totul se oglindește în cuvinte! Deci, dacă vrem să ne schimbăm viața, trebuie, să ne schimbăm cuvintele pe care le folosim.

Imaginați-vă cum ar arăta viața noastră, dacă am elimina cuvinte precum „ură”, „dușman”, „minciună”, „ocupat”, „obosit”, „ghinionist”, „singur”, „eu” și am folosi mai des „dragoste”, „prieten”, „adevăr”, „rugăciune”, „ajutor”, „binecuvântat”, „împreună”, „tu” și, bineînțeles, „Dumnezeu”. Probabil, am vedea realitatea cu alți ochi și ne-am simți mai bine, mai împliniți și mai în control cu privire la viața noastră.

Să exemplificăm! În loc de Îl urăsc pe prietenul/fratele/cunoscutul meu pentru că are atâția bani, iar eu sunt atât de ghinionist, cum ar fi să spunem Îl iubesc pe prietenul/fratele/cunoscutul meu, pentru că și eu am parte de binecuvântările mele. Sau în loc de Mă simt atât de singur! Nimeni nu vrea să mai ia legătura cu mine!, putem spune Dumnezeu îmi vorbește în timpul rugăciunii! Când sunt împreună cu El, mă simt extraordinar! La fel, propozițiile Mă simt atât de obosit și de stresat! Toți mă mint și vor câte ceva de la mine! ar putea fi restructurate  sub forma Dumnezeu mă iubește așa cum sunt! Iar acest adevăr îmi dă putere să depășesc orice provocare!

Atenție însă! Deși pare ceva simplu, psihologii estimează că sunt necesare 66 de zile pentru a ne forma un nou obicei. Însă vestea bună este că, dacă vom mai greși, revenind la vechile comportamente, și, pe urmă, vom relua, în mod voit, noua deprindere, lucrurile vor evolua în direcția dorită. Deci, importante sunt decizia de a ne schimba viața și răbdarea până noul obicei devine stabil.  Așa că nu trebuie să disperăm, dacă această schimbare a cuvintelor nu se întâmplă peste noapte.

Poate fi de interes și: Vrei să schimbi un obicei nesănătos? Soluția nu este să renunți la el…

Primul pas este să facem o listă cu cuvintele pe care observăm că le folosim când ne simțim fără speranță. Pentru început, nu trebuie să fie toate, ci doar cele mai toxice! Apoi, să căutăm în dicționar opusul acestor cuvinte! Toate acestea să le scriem de mână, pe o hârtie împărțită în două coloane, astfel încât să vizualizăm și să reținem mai bine. După aceea, trebuie să ne propunem ca, la o anumită perioadă, pe care și-o stabilește fiecare, să schimbăm câte un cuvânt care ne face rău cu unul care ne ajută să ne simțim mai bine! Cel mai important este să ne păstrăm ritmul și să nu renunțăm.

Trebuie să subliniem că nu există costuri ascunse. Cuvintele sunt gratis, așa că schimbarea lor nu ne va costa nimic și ne va aduce numai beneficii! Sigur, este dificil să facem acest lucru deodată, însă vă asigur că eforturile vă vor fi răsplătite!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *