Sfinţii arhangheli Mihail şi Gavriil și sfinții îngeri

0
505
Sfinții arhangheli Mihail şi Gavril sunt cinstiți de Biserică pentru mare lor contribuie la progresul întregii creații.

Suntem de multe ori tentaţi să uităm de ei, să îi ignorăm şi să-i folosim în vorbirea noastră de zi cu zi ca o simplă metaforă. Însă ei există şi au fost însărcinaţi de Dumnezeu să ne ocrotească şi să ne ajute! Este vorba despre sfinţii îngeri sau „netrupeştile puteri”. Pe ei, Biserica Ortodoxă nu i-a uitat şi, în fiecare an, de 8 noiembrie, îi serbăm pe reprezentanţii lor – sfinţii arhangheli Mihail şi Gavriil, cei mai cunoscuţi îngeri din istoria mântuirii lumii.

Ce sunt îngerii?

„Este frumoasă ca un înger”, „şi-a ascultat îngerul” sau „îngerul păzitor l-a ocrotit” – toate sunt exprimări care ne vorbesc despre nişte fiinţe din altă lume despre care se ştiu foarte puţine. Aşa că ce sunt, de fapt, îngerii?

Este una dintre întrebările la care nu este foarte uşor de răspuns, pentru că datele pe care le avem sunt limitate. În Biblie, ni se spun puţine lucruri despre aceste fiinţe cereşti şi nici Sfânta Tradiţie nu este foarte generoasă în această privinţă. Prin urmare, teologii au fost nevoiţi să analizeze foarte atent această chestiune.

Oricât ar părea de curios, îngerii sunt pomeniţi încă de la începutul Sfintei Scripturi. Primul verset al cărţii Facerea („La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.”), portivit teologiei creştine,  este cel care ne asigură de existenţa îngerilor. Ei alcătuiesc lumea spirituală desemnată, aici, prin cuvântul „cerul”.

Aceeaşi idee este reluată şi în primul articol din Crez care ne spune că Dumnezeu este creatorul „tuturor celor văzute şi nevăzute”. Şi aici, „cele nevăzute” se referă la sfinţii îngeri.

Deducem că îngerii sunt fiinţe raționale, spirituale (deci fără trup material), care există înaintea lumii văzute, create, ca de altfel întreaga lume, din iubirea infinită a lui Dumnezeu. În întreaga teologie creştină, îi întâlnim pe îngeri în mai multe ipostaze:

1) ducând la îndeplinire poruncile lui Dumnezeu;

2) făcând descoperiri cu privire la planul lui Dumnezeu[1];

3) slăvindu-L pe Dumnezeu;

4) ocrotindu-i şi întărindu-i pe oameni în momente de cumpănă.

Pentru mai multe informații, accesați: Înger

Pe baza acestor interacţiuni cu lumea noastră, putem desprinde şi câteva dintre calităţile lor supranaturale. Prima dintre aceste calităţi este că sunt fiinţe raţionale care au voinţă liberă, putând face, ca şi oamenii, ceea ce vor.

În al doilea rând, faptul că ei sunt fiinţe spirituale şi nu au trup material asemenea nouă. Prin urmare, ei nu au nevoie de odihnă, hrană sau apă şi, în general, nu au pofte trupeşti[2].

Şi atunci, dacă nu au trup, de ce sunt reprezentaţi în iconografie ca nişte tineri foarte frumoşi? Foarte simplu! Pentru că aşa s-au înfăţişat oamenilor[3], lucru perfect logic, dacă ne dăm seama de faptul că acest lucru a uşurat foarte mult comunicarea dintre ei şi fiinţele umane. Una este să ţi se prezinte o bilă de energie sau altă imagine şi una este să ţi se prezinte cineva asemenea ţie şi să-ţi spună că este trimisul lui Dumnezeu.

În plus, tot în icoane, îi găsim reprezentaţi pe îngeri cu aripi. Acest lucru semnifică faptul că ei se deplasează foarte rapid. Cu toate acestea, îngerii nu se află pretutindeni, adică nu pot fi în două locuri în acelaşi timp. Acesta este unul dintre atributele fundamentale ale lui Dumnezeu Care este infinit. Spre deosebire de El, îngerii sunt creaturi, fiind limitaţi.

Nu trebuie să uităm faptul că ei sunt protectorii oamenilor[4] şi chiar ai popoarelor[5].

Pentru informații suplimentare, accesați: Rolul îngerilor în iconomia dumnezeiască a mântuirii oamenilor

Este demn de menţionat și faptul că numărul lor nu este infinit, însă este foarte mare, lucru exprimat, în cartea Apocalipsei, cu sintagma „zeci de mii de zeci de mii şi mii de mii”[6] sau cu „mii de mii Îi slujeau şi miriade de miriade stăteau înaintea Lui”![7]

De asemenea, în Biblie, întâlnim mai multe categorii de îngeri, ceea ce a dus la concluzia că, în rândurile lor, este vorba de o ierarhie şi că fiecare grupă de îngeri are calităţi distincte.

Ierarhia îngerească

Principala scriere pe care o avem în teologia creştină cu privire la îngeri este lucrarea sfântului Dionisie Areopagitul – „Ierarhia cerească”. Datorită profunzimii ei, sfântul Maxim Mărturisitorul a simţit nevoia să facă unele precizări (scolii) care ne ajută în înţelegerea învăţăturii despre sfinţii îngeri.

Astfel, sfântul Dionisie Areopagitul ne vorbeşte despre faptul că există nouă cete îngereşti, grupate în trei triade, care progresează continuu în cunoaşterea lui Dumnezeu şi în iubirea Lui.

Totul se desfăşoară într-un proces care are trei etape: desăvârşire, luminare şi curăţire. Astfel, ceata cea mai de sus din fiecare triadă este în etapa de desăvârşire, cea din mijloc în faza de iluminare, iar cea de jos în stadiul de curăţire[8].

Întrucât vorbim de comuniune şi de progres continuu, prima triadă este în ansamblul ei (toate cele trei cete) în faza de desăvârşire faţă de cea din mijloc şi, la rândul ei, cea din mijloc, este în stadiul de iluminare faţă de cea de jos.

Ceata cea mai de sus primeşte de la Dumnezeu descoperiri pe care le transmite către ceata imediat inferioară. În acest mod, ea progresează în cunoaşterea lui Dumnezeu şi le ajută şi pe celelalte cete să înainteze în această cunoaştere[9]. Şi, pentru că Dumnezeu este infinit, la fel este şi acest proces.

Prima triadă

  1. Serafimi[10] – numele înseamnă „cei care ard”. Stau în preajma tronului lui Dumnezeu și Îl laudă neîncetat. Constituie ceata cea mai înaltă a îngerilor care stau „cel mai aproape” de Dumnezeu.
  2. Heruvimi[11] – Numele înseamnă „deplinătatea înțelepciunii” și contemplă purtarea de grijă și lucrarea lui Dumnezeu în cadrul creației Sale. De aceea, sunt reprezentați cu câte 4 aripi și cu foarte mulți ochi. Unii dintre ei sunt păzitorii grădinii Edenului[12].
  3. Tronuri[13] – denumirea vine de la faptul că ei sunt cei peste care „stă” Dumnezeirea și sunt îndreptați spre cele mai înalte realități cu o intensitate necunoscută lumii noastre[14].

A doua triadă

4. Domnii[15] – arată înălţimea nerobită şi liberă de toată dorinţa după cele de jos[16];

5. Puteri[17]au rolul de a da creştinilor tăria necesară pentru a rezista la vreme de încercări şi prigoane[18];

6. Stăpânii (Virtuţi)[19] – au stăpânire peste conducătorii popoarelor şi-i feresc pe credincioşi de a cădea în abateri[20];

A treia triadă

  1. Începătorii[21] – cei care au în grijă începuturile acțiunilor bune şi conduc spre cele dumnezeieşti[22];
  2. Arhangheli[23]căpetenii de îngeri (arh + anghelos), cu rol în vestirea planului lui Dumnezeu[24] sau de a lupta împotriva demonilor[25];
  3. Îngeri[26] – „păzesc părţile pământului. Sunt înainte-stătătorii neamurilor şi ai locurilor, după cum au fost orânduiţi de Creator. Ne conduc şi ne ajută în lucrurile noastre. Negreșit, potrivit voinţei şi poruncii dumnezeieşti, ei sunt superiori nouă şi stau totdeauna împrejurul lui Dumnezeu.”[27]

Ceea ce este interesant este faptul că, de obicei, cu oamenii interacţionează îngerii din cetele cele mai de jos, Arhanghelii şi Îngerii, ei fiind cele mai apropiați de lumea materială.

Sfinţii arhangheli Mihail şi Gavriil

În tradiţia Bisericii noastre, doi îngeri ocupă un loc important în evlavia credincioşilor – sfinţii arhangheli Mihail şi Gavriil. De altfel, cele mai multe nume ale românilor sunt în legătură cu numele acestor doi voievozi ai oştirilor cereşti.

Sfântul arhanghel Mihail (Mihael)

Este reprezentat în icoane ca un tânăr militar cu sabie (uneori, de foc), iar numele lui înseamnă „Cine este ca Dumnezeu”?

Sfântul arhanghel Mihail este reprezentat ca un tânăr soldat ca referire la faptul că a condus oștile cerești împotriva îngerilor răi.

În Vechiul Testament, el ne este prezentat ca îngerul protector al evreilor, iar, în Noul Testament, această idee este întărită de faptul că el s-a certat cu diavolul pentru trupul lui Moise[28].

Tot el este cel care a condus la oştile cereşti împotriva diavolului şi îngerilor răi[29].

De aceea, lui îi este atribuit de Tradiţie îndemnul pe care l-ar fi adresat celorlalţi îngeri de a nu cădea în aceeaşi ispită în care căzuseră demonii: „Să stăm bine, să stăm cu frică!”

Aceste cuvinte, pot fi auzite în cadrul Sfintei Liturghii în semn de omagiu pentru lucrarea sfântului arhanghel Mihail în lume.

Sfântul arhanghel Gavriil (Gabriel)

Şi în cazul acestui arhanghel, numele este unul foarte semnificativ: „omul lui Dumnezeu” sau „Dumnezeu S-a arătat puternic”. Este reprezentat în iconografie ca un tânăr frumos, îmbrăcat în veșminte albe cu un crin în mână.

Chiar dacă în Sfânta Scriptură nu găsim o referire expresă la faptul că el ar fi arhanghel, în Tradiţia creştină, el este considerat alături de Mihail unul dintre conducătorii oştilor cereşti.

Dacă, în cazul arhanghelului Mihail, vorbim despre o misiune, în principal de luptă, în cazul arhanghelului Gavriil, însărcinările pe care le-a primit de la Dumnezeu îl prezintă ca pe un înger al revelaţiei şi veştilor bune.

Astfel, el este cel care îi tâlcuieşte prorocului Daniel vedeniile referitoare la scurgerea timpului[30] şi la venirea lui Mesia[31].

Buna-Vestire – momentul culminant al misiunii arhanghelului Gavriil de a vesti planul lui Dumnezeu cu privire la soarta întregii creații.

După cum, în Noul Testament, tot Gavriil este cel care îi anunţă arhiereului Zaharia naşterea sfântului Ioan Botezătorul[32]. Însă cea mai mare misiune a acestui arhanghel a fost aceea de a-i vesti Fecioarei Maria naşterea Mântuitorului lumii[33].

Alţi arhangheli

În anumite surse, în afară de Mihail şi Gavril, sunt prezentaţi şi alţi arhangheli (Uriel, Rafael, Raguel, Sariel (Saraqael) şi Remiel)[34], dar aceste cărţi nu sunt considerate de Biserică canonice, adică revelate de Dumnezeu în totalitate[35]. De aceea, astfel de informaţii nu trebuie privite ca unele exacte[36].

Concluzii

După cum se poate vedea, îngerii au fost alături de noi încă înainte de crearea primilor oameni. Dintru începuturi, ei ne-au ocrotit, ne-au îndrumat şi ne-au vestit planul lui Dumnezeu privind întreaga lume, colaborând strâns cu fiecare dintre noi pentru mântuire.

Aşa se explică de ce ei se bucură de o mare cinstire în cadrul Bisericii noastre care:

  1. i-a onorat, clarificând învăţătura despre ei;
  2. le solicită ajutorul în cadrul slujbelor[37] şi în rugăciunile particulare;
  3. le-a dedicat rugăciuni speciale (ex. acatistul îngerului păzitor);
  4. a numit locaşuri de cult în cinstea lor,
  5. i-a zugrăvit în icoane și, nu în ultimul rând,
  6. a stabilit zile de sărbătoare în cinstea lor – 8 noiembrie.

Pentru informaţii suplimentare, accesaţi: Ectenia cererilor

Tot ceea ce îngerii au făcut, fac și vor face pentru noi ne spune că este important să-i cinstim şi să încercăm să ne apropiem de ei, prin curăția vieților noastre!

Rugăciunile către ei trebuie să ne intre în reflex și, de asemenea, este bine să conștientizăm faptul că, din porunca lui Dumnezeu, ei ne sunt mereu alături.

Prin urmare, în orice situație ne-am afla, este important să știm că avem un sprijin puternic, indiferent de situație [38]. Dacă știm acest lucru, orice necaz ni se va părea mai ușor. Și parcă deja este mai bine, nu-i așa?

Referinţe

[1] De altfel, numele de înger vine din limba greacă αγγελος (anghelos) care înseamnă „vestitor”. De aici, a fost preluat de limba latină – angelus.

[2] Evanghelia după Matei, capitolul 22, versetul 30: „Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.”

[3] Pr. prof. Dumitru Radu (coord.), Îndrumări misionare, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1986, p. 158.

[4] Evanghelia după Matei, capitolul 18, versetul 10: „Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri.”

[5] Daniel, capitolul 10, versetul 13: „Şi îngerul păzitor al Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, dar iată că Mihail, cel dintâi dintre îngerii păzitori, a venit în ajutorul meu şi eu l-am lăsat acolo la îngerul păzitor al regelui Perşilor”.

Daniel, capitolul 12, versetul 1: „Şi în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod care ocroteşte pe fiii poporului tău, şi va fi vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele şi până în vremea de acum.”

[6] Apocalipsa, capitolul 5, versetul 11: „Şi am văzut şi am auzit glas de îngeri mulţi, de jur împrejurul tronului şi al fiinţelor şi al bătrânilor, şi era numărul lor zeci de mii de zeci de mii şi mii de mii.”

[7] Daniel, capitolul 7, versetul 10: „Un râu de foc se vărsa şi ieşea din el; mii de mii Îi slujeau şi miriade de miriade stăteau înaintea Lui! Judecătorul S-a aşezat şi cărţile au fost deschise.”

[8] Pr. prof. Ion Bria, Dicţionar de teologie ortodoxă, ediţia a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994, p. 201.

[9] Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia cerească, trad. intr. şi note de pr. Dumitru Stăniloae, Editura Paideia, Bucureşti, 1996, pp. 19-20.

[10] Isaia, capitolul 6, versetele 1-7: „În anul morţii regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreţ şi poalele hainelor Lui umpleau templul. Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau şi strigau unul către altul, zicând: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!” Din pricina acestor strigăte, porţile se zguduiau din ţâţânele lor, iar templul s-a umplut de fum şi am zis: „Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Şi pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!” Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleştele de pe jertfelnic şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: „Iată s-a atins de buzele tale şi va şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le va curăţi”.

[11] Ieşirea, capitolul 25, versetele 17-22: „Să faci şi capac la chivot, de aur curat, lung de doi coţi şi jumătate, şi lat de un cot şi jumătate. Apoi să faci doi heruvimi de aur; şi să-i faci ca dintr-o bucată, ca şi cum ar răsări din cele două capete ale capacului; să pui un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt al capacului şi heruvimii să-i faci ca şi cum ar ieşi din capac. Heruvimii aceştia să fie cu aripile întinse pe deasupra capacului, acoperind cu aripile lor capacul, iar feţele să şi le aibă unul spre altul; spre capac să fie feţele heruvimilor. Apoi să pui acest capac deasupra la chivot, iar în chivot să pui legea ce îţi voi da. Acolo, între cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii, Mă voi descoperi ţie şi îţi voi grăi de toate, câte am a porunci prin tine fiilor lui Israel.

Iezechiel, capitolul 10, versetele 1, 4, 12, 21: „Privind eu atunci, am văzut pe bolta, care era deasupra capetelor heruvimilor, ceva asemănător la înfăţişare cu un tron de rege, ca piatra de safir… Atunci s-a ridicat slava Domnului de pe heruvimi spre pragul templului şi templul s-a umplut de nori, iar curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului… Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor şi aripile lor erau pline de ochi; asemenea şi roţile, toate cele patru roţi de jur împrejur… Fiecare avea câte patru feţe şi fiecare avea câte patru aripi, iar sub aripi aveau un fel de mâini omeneşti.”

[12] Facerea, capitolul 3, versetul 24: „Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.”

[13] Epistola sfântului apostol Pavel către coloseni, capitolul 1, versetul 16: „Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El.”

[14] René. Roques, Introduction în Denys L’Aréopagite, „La Hiérarchie céleste”, trad. Maurice de Gandillac, col. Sources Chrétiennes, nr. 58, Éditions du Cerf, Paris, 1958, p. LII.

[15] Epistola sfântului apostol Pavel către efeseni, capitolul 1, versetul 21: „Mai presus decât toată începătoria şi stăpânia şi puterea şi domnia şi decât tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.”

[16] Dionisie Areopagitul, op. cit., p. 26.

[17] Epistola sfântului apostol Pavel către efeseni, capitolul 3, versetul 10: „Pentru ca înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor şi stăpâniilor, în ceruri…”

[18] Pr. dr. Ioan Mircea, Dicţionar al Noului Testament, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1995, p. 432.

[19] Epistola sfântului apostol Pavel către coloseni, capitolul 1, versetul 16 şi Epistola sfântului apostol Pavel către efeseni, capitolul 1, versetul 21. (Vezi mai sus.)

[20] Pr. dr. Ioan Mircea, op. cit., p. 495.

[21] Epistola sfântului apostol Pavel către efeseni, capitolul 3, versetul 10. (Vezi mai sus.)

[22] Dionisie Areopagitul, op. cit., p. 28.

[23] Epistola sobornicească a sfântului apostol Iuda, capitolul 1, versetul 9: „Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: «Să te certe pe tine Domnul!».”

Epistola întâi către tesaloniceni a sfântului apostol Pavel, capitolul 4, versetul 16: „Pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi…”

[24] Evanghelia după Luca, capitolul 1, versetul 19: „Şi îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Şi am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea.”

[25] Apocalipsa, capitolul 12, versetul 7: „Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii lui.”

[26] Evanghelia după Matei, capitolul 26, versetul 53: „Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?”

Facerea, capitolul 32, versetul 1: „După aceea Iacov s-a dus în calea sa. Şi căutând, el a văzut oştirea lui Dumnezeu tăbărâtă, căci l-au întâmpinat îngerii lui Dumnezeu.”

[27] Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, trad., intr. şi note Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, pp. 54-55.

[28] Epistola sobornicească a sfântului apostol Iuda, capitolul 1, versetul 9. (Vezi mai sus.)

[29] Apocalipsa, capitolul 12, versetul 7. (Vezi mai sus.)

[30] Daniel, capitolul 8, versetele 16-17: „Atunci am auzit un glas de om deasupra fluviului Ulai, glas care striga şi spunea: «Gavriile, tâlcuieşte celui de acolo vedenia!» Şi el a venit unde eram eu şi, când se apropia, m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ. Şi el mi-a grăit: «Ia aminte, fiul omului, căci vedenia este pentru a arăta sfârşitul veacurilor»!”

[31] Daniel, capitolul 9, versetele 21-27: „Şi pe când vorbeam în rugăciunea mea, iată un om, Gavriil, pe care l-am văzut în vedenia mea cea de la început, în zbor grăbit, s-a apropiat de mine pe la vremea jertfei de seară. Şi a venit şi mi-a grăit zicând: „Daniele, chiar acum am sosit ca să-ţi deschid mintea. Când tu ai început să te rogi, poruncă mi-a fost dată şi eu am venit ca să-ţi vestesc, căci tu eşti un om iubit de Dumnezeu. Ia aminte la cuvânt şi înţelege vedenia! Şaptezeci de săptămâni sunt hotărâte pentru poporul tău şi pentru cetatea ta cea sfântă până ce fărădelegea va trece peste margini şi se va pecetlui păcatul şi se va ispăşi nelegiuirea, până ce dreptatea cea veşnică va veni, vedenia şi proorocia se vor pecetlui şi se va unge Sfântul Sfinţilor. Să ştii şi să înţelegi că de la ieşirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului şi până la Cel-Uns – Cel-Vestit – sunt şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni; şi din nou vor fi zidite pieţele şi zidul din afară, în vremuri de strâmtorare. Iar după cele şaizeci şi două de săptămâni, Cel-Uns va pieri fără să se găsească vreo vină în El, iar poporul unui domn va veni şi va dărâma cetatea şi templul. Şi sfârşitul cetăţii va veni prin potopul mâniei lui Dumnezeu şi până la capăt va fi război – prăpădul cel hotărât. Şi El va încheia un legământ cu mulţi într-o săptămână, iar la mijlocul săptămânii va înceta jertfa şi prinosul şi în templu va fi urâciunea pustiirii, până când pedeapsa nimicirii cea hotărâtă se va vărsa peste locul pustiirii”.”

[32] Evanghelia după Luca, capitolul 1, versetele 13-20: „Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan. Şi bucurie şi veselie vei avea şi, de naşterea lui, mulţi se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit. Şi a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaşte aceasta? Căci eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în zilele ei. Şi îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Şi am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea. Şi iată vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.”

[33] Evanghelia după Luca, capitolul 1, versetele 26-38: „Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.

Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?

Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.

Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.”

[34] R. J. B., Gabriel, Gavril în „Dicţionar biblic”, trad. Liviu Pup şi John Tipei, Editura Cartea Creştină, Oradea, 1995, p. 474.

[35] Despre arhanghelul Rafael, citim în cartea Tobit, pe care o întâlnim în Biblie, dar care nu este considerată descoperită (revelată) de Dumnezeu. Biserica însă a introdus-o în volumul care cuprinde cărţile Sfintei Scripturi, datorită faptului că ea conţine poveţe înţelepte care pot contribui la progresul moral al celor care o citesc. Tobit, capitolul 12, versetul 15: «Eu sunt Rafael, unul din cei şapte sfinţi îngeri, care ridică rugăciunile sfinţilor şi le înalţă înaintea slavei Celui Sfânt».”

[36] Cartea lui Enoh, în care se găsesc numele acestor arhangheli, la capitolul 19, este considerată de Biserică apocrifă, adică nu a fost scrisă sub insuflarea Duhului Sfânt.

[37] Cerere din Ectenia cererilor care se cântă la majoritatea covârşitoare a slujbelor: „Înger de pace, credincios, îndreptător, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, de la Domnul să cerem”!

[38] Evanghelia după Luca, capitolul 22, versetul 43: „Iar un înger din cer s-a arătat Lui și-L întărea.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here