Soborul sfântului Ioan Botezătorul

0
55
Sfântul Ioan Botezătorul a fost considerat de Hristos „cel mai mare născut din femeie” și a avut un rol esențial în a-I pregăti calea Domnului și a-L prezenta lumii.

În folclorul românesc există convingerea că sfântul Ioan Botezătorul este „nașul” Domnului Hristos (pentru că a fost cel care L-a botezat) și cel care îi ajută pe copii să nu moară nebotezați. Este o interpretare originală a sărbătorii instituite de Biserică în data de 7 ianuarie și dedicată soborului sfântului Ioan.

 

Însă acest praznic a fost instituit imediat după ziua Bobotezei, în conformitate cu  un principiu bisericesc care spune că a doua zi după un praznic împărătesc sunt celebrate persoanele care au fost implicate în evenimentul respectiv.

De ce se serbează la 7 ianuarie ziua onomastică a celor care poartă numele sfântului Ioan?

Într-adevăr, există cel puțin 3 sărbători importante legate de viața și activitatea sfântului Ioan Botezătorul: Soborul sfântului Ioan Botezătorul (7 ianuarie), Nașterea sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie) și Tăierea capului sfântului Ioan Botezătorul (29 august), fără să le mai menționăm pe cele referitoare la găsirea capului sfântului Ioan.

În mod normal, sfinții sunt sărbătoriți în ziua morții lor, ziua în care au trecut la cele veșnice. Singurii care au parte de un tratament special sunt Fecioara Maria, Maica Domnului și sfântul Ioan Botezătorul despre care Hristos ne spune că este „cel mai mare născut din femeie”[1].

Dacă în cazul Fecioarei Maria motivele sunt evidente, în ceea ce-l privește pe sfântul Ioan Botezătorul, în legătură cu viața și activitatea sa, primează rolul pe care el l-a avut în cadrul istoriei mântuirii – de a-L prezenta pe Hristos lumii.

Pentru alte informaţii, click aici.

Acestei misiuni de care el a fost foarte conștient, sfântul Ioan și-a dedicat, practic, întreaga viață. Tot ceea ce a însemnat nașterea, viața foarte austeră din pustie, predica și îndrumarea ucenicilor săi, toate au avut ca scop final anunțarea lui Hristos ca Mântuitor al lumii, când Acesta a venit la râul Iordan să Se boteze.

Activitatea sfântului Ioan Botezătorul și importanța ei pentru mântuirea noastră

Misiunea sfântului Ioan Botezătorul a fost una prezisă de prorocii[2] din vechime și ea a constat în a pregăti venirea Mântuitorului[3] și a-L face cunoscut lumii. Ea a fost necesară pentru a spori impactul pe care ar fi trebuit să-l aibă activitatea Mântuitorului în lume.

Domnul Iisus trebuia să propovăduiască în mijlocul comunităților umane, acolo unde tumultul vieții de zi cu zi îi împiedica pe oameni să se gândească la viața spirituală.

Mai mult, după ce Își transmitea mesajul, Domnul Hristos nu rămânea foarte mult timp într-o localitate, pentru că erau și alte comunități care aveau nevoie de învățăturile Sale și mulți oameni dornici de vindecare. În aceste condiții, ar fi fost greu pentru cei dispuși să devină primii ucenici ai Învățătorului lumii să-I solicite acest lucru.

Spre deosebire de acest mod de predicare, activitatea lui Ioan Botezătorul era una cantonată într-un loc din pustiu, în apropierea râului Iordan.

Acolo, el ducea o viață foarte austeră, caracterizată de rugăciune și un post extraordinar de aspru. Era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă și era încins cu o cingătoare de piele, iar mâncarea lui consta în lăcuste și miere sălbatică[4].

Pentru ca mesajul său să fie luat în serios, el nu putea să-și înceapă predica publică mai devreme de împlinirea vârstei de 30 de ani. Întrucât Hristos a venit să Se boteze după ce a împlinit această vârstă[5], deducem că activitatea publică a sfântului Ioan ar fi început cu aproximativ 6 luni înainte de cea a Domnului Hristos[6].

Probabil, pentru a avea o audiență cât mai mare, sfântul Ioan predica într-o loc unde râul Iordan se intersecta cu un drum circulat și putea fi traversat. Așa se explică cum mesajul său a avut un impact destul de însemnat, încât să atragă ucenici[7], să fie în atenția preoților de la templu[8] și chiar să deranjeze stăpânirea din acea perioadă[9], iar, în plus, să poată avea și suficientă apă pentru a-i boteza pe cei care își mărturiseau păcatele[10].

Botezul lui Ioan era unul care prefigura botezul pe care avea să-l aducă Hristos. Deși cei care își mărturiseau păcatele nu primeau iertarea lor, ci doar un semn văzut al faptului că, printr-o viață virtuoasă[11], puteau să primească această iertare, odată cu venirea Izbăvitorului lumii.

Chiar dacă Ioan vorbește despre botezul cu „Duh Sfânt și cu foc”[12], iar Hristos, în convorbirea cu fariseul Nicodim, vorbește despre „nașterea din apă și din Duh”[13], nu există niciun fel de contrazicere între aceste descrieri ale Tainei de inițiere în viața creștină.

Botezul despre care vorbește Ioan a avut loc în ziua Pogorârii Duhului Sfânt (Cincizecimii), când, peste apostoli, S-a revărsat Duhul Sfânt sub formă de „limbi ca de foc”[14], iar botezul pe care îl întâlnim astăzi în Biserică este cel anunțat de Hristos și care a fost practicat încă de la începuturile creștinismului de către apostoli[15].

Nu viaţa austeră şi nici martiriul pe care l-a suferit ca urmare a înfierării moravurilor decadente ale regelui Irod Antipa, ci misiunea pe care a îndeplinit-o i-a adus sfântului Ioan Botezătorul cinstea deosebită din partea Mântuitorului şi a Bisericii.

Pentru noi, cei din secolul al XXI-lea, a-ţi dedica viaţa unui singur moment, fie el şi de importanţă crucială pentru destinul întregii lumi, este un lucru pe care foarte puţini am fi dispuşi să-l facem.

De aceea, sfântul Ioan Botezătorul rămâne, pe mai departe, unul dintre reperele morale ale creştinătăţii şi un model de jertfire a vieţii unui scop unic care are valoare pentru toţi oamenii.

Referințe

[1] Evanghelia după Matei, capitolul 11, versetul 11.

[2] Isaia, capitolul 40, versetul 3; Maleahi, capitolul 3, versetul 1.

[3] Evanghelia după Luca, capitolul 1, versetul 17; Evanghelia după Ioan, capitolul 1, versetele 6-8.

[4] Evanghelia după Marcu, capitolul 1, versetul 6.

[5] Evanghelia după Luca, capitolul 3, versetul 23.

[6] Între momentele concepţiilor sfântului Ioan Botezătorul şi a Mântuitorului, există o diferență de 6 luni (Evanghelia după Luca, capitolul 1, versetul 26). Deci, sfântul Ioan Botezătorul era mai în vârstă cu 6 luni decât Domnul Hristos.

[7] Evanghelia după Ioan, capitolul 1, versetele 35-37.

[8] Evanghelia după Ioan, capitolul 1, versetele 19-27.

[9] Evanghelia după Luca, capitolul 3, versetele 19-20.

[10] Evanghelia după Matei, capitolul 3, versetele 5-6.

[11] „Și mulțimile îl întrebau, zicând: Ce să facem deci? Răspunzând, Ioan le zicea: Cel ce are două haine să dea celui ce nu are și cel ce are bucate să facă asemenea. Și au venit și vameșii să se boteze și i-au spus: Învățătorule, noi ce să facem? El le-a răspuns: Nu faceți nimic mai mult peste ce vă este rânduit. Și îl întrebau și ostașii, zicând: Dar noi ce să facem? Și le-a zis: Să nu asupriți pe nimeni, nici să învinuiți pe nedrept, și să fiți mulțumiți cu solda voastră.” (Evanghelia după Luca, capitolul 3, versetele 10-14).

[12] Evanghelia după Matei, capitolul 3, versetul 11; Evanghelia după Luca, capitolul 3, versetul 16.

[13]Evanghelia după Ioan, capitolul 3, versetul 5.

[14] Faptele Apostolilor, capitolul 2, versetele 1-3.

[15] Faptele Apostolilor, capitolul 8, versetele 26-38; capitolul 10, versetele 44-48.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here