Despre noaptea de Înviere, altfel

0
136
Prin pogorârea Sa la iad, Domnul Hristos ne-a smuls din robia păcatului și a morții.

Paştile este evenimentul care a schimbat istoria lumii, este cea mai mare sărbătoare a creştinilor.

Dar Paştile este şi unul dintre cele două momente din an în care majoritatea creştinilor ajunge la biserică şi pe care au şanse reale să nu-l uite prea curând.

Cred că, cel puţin o dată în viaţă, fiecare dintre noi a ajuns la slujba de Înviere! E ceva de „vis”!

Totul începe cu pregătirea de a acasă când grupuri, grupuri de creştini, rude, prieteni sau vecini îşi iau „lumânările de Înviere” şi se pregătesc să ia cu asalt reduta (O să înţelegeţi imediat la ce mă refer!).

Înainte de Înviere

„Eu am lumânare de la piaţă că sunt mai ieftine… Ia, uite la ală ce lumânare şi-a tras! Vrea să se dea mare!” sau „Hai dom’le odată să prindem locuri mai în faţă! Ce, vrei să stăm iar afară? Nu vezi că am rochie nouă?” – sunt „îndemnuri” cu care creştinii se îmbie să meargă la casa Domnului în noaptea de Paşti.

Problema este că nici nu ştii dacă să-i condamni sau să cataloghezi astfel de comportamente ca „strategii de supravieţuire” care au trecut testul timpului. Să mă explic!

Etapa „pe pupături”!

De îndată ce ajungi la biserică în noaptea de Înviere, îţi creşte inima în piept când vezi câţi „creştini” s-au hotărât să întâmpine în comuniune acest mare praznic.

E o aglomeraţie de nedescris! Dacă te nimereşti la o parohie de oraş sau chiar la o mănăstire mai cunoscută, te simţi cam stingher, pentru că nu prea cunoşti multă lume.

La o parohie de la ţară, deja treaba se schimbă. Totul se transformă într-o mare reuniune de familie, pentru că fiecare cunoaşte pe fiecare şi, dacă stai să te gândeşti, toţi sunt cumva neamuri. Încep pupăturile!

Normal, acestea se fac cu lacrimi în ochi şi cu îmbrăţişările de rigoare, urmate de ţocăituri care exprimă, într-un mod distinct, iubirea între rude. Ce dacă slujba stă să înceapă şi preotul încearcă discret să facă apel la linişte, lumea nu s-a mai văzut de mult timp şi nu-şi poate stăpâni emoţiile regăsirii.

Faza a doua: asaltul

Ei, acu-i acu’! Se sting toate luminile din biserică şi, chipurile, lumea înţelege să tacă. Toţi aşteaptă măreţul moment în care preotul va da tuturor lumina Învierii. Acesta iese cu lumânarea aprinsă şi rosteşte cu glas ceremonios: „Veniţi să (de) luaţi lumină!”.

Lumina Învierii, Hristos, viaţă, moarte
Lumina Învierii este lumina vieţii pe care Hristos ne-a dăruit-o, ca să ieşim din labirintul morţii.

Aici, simt nevoia să fac o precizare de mare însemnătate pentru viaţa novicilor: o mare parte a oştii creştine din biserică traduce acest îndemn ca pe o „comandă de atac”. Prin urmare, pregătiţi-vă să fiţi înghesuiţi.

Asaltul a început! Fiecare luptă să ia primul lumină, sau, mă rog, printre primii. Acum, trebuie să ne amintim că fiinţa umană este inteligentă şi nu ar face nimic care să nu-i aducă un minim beneficiu. Deci, trebuie să fie o răsplată dacă iei printre primii lumină. Altfel, ce rost ar avea să te lupţi cu atâta patimă, nu?

Sincer, am convingerea că toată lumea va primi la un moment sau altul lumină şi va fi de aceeaşi „calitate” cu a celor care au primit-o printre primii. Dar recunosc, vorbeşte invidia din mine, pentru că nu am reuşit niciodată să mă număr printre „câştigătorii” acestui premiu. Chiar dacă nici nu mi-am dat seama care ar fi răsplata, încă nu mi-am pierdut speranţa. O să mă mai duc la slujbe de Înviere şi, sigur, o să aflu!

Până una alta, să vă spun cum am supravieţuit atâtor asalturi furibunde pentru lumina de Paşti. La început, dintr-o eroare cruntă de plasament, m-am trezit în al doilea sau al treilea rând de credincioşi aşezaţi în faţa altarului. Aveam să constat, ca de atâtea ori în viaţa mea, că Dumnezeu există!

A urmat asaltul, aşa cum v-am povestit mai devreme, numai că eu îmi amintesc doar crâmpeie de coate care şi-au atins, fără nici cea mai mică eroare, ţinta – corpul meu. Era să mă şi sufoc, dar printr-o intervenţie a Celui de Sus, am fost împins mai spre margine şi am supravieţuit.

Anul următor, m-am decis să nu-L mai ispitesc pe Dumnezeu să facă o altă minune. Aveam doar două opţiuni: să mă apuc de rugby sau să stau afară. Am ales-o, firesc, pe ultima. Aşa am putut să văd cu ochii neutri ai unui observator şi să înţeleg ceva mai bine mirajul nopţii de Înviere!

Al treilea capitol: „părăsirea redutei cucerite şi protejarea prăzii de război”.

Cum este normal, după ce toată lumea a primit lumină, preotul şi  obştea creştinilor ies să înconjoare biserica. Este un peisaj de vis, mai ales dacă, afară, este vreme liniştită.

Peste tot, numai făclii aprinse, toată lumea îşi zâmbeşte şi se salută cu formula „Hristos a înviat!”, iar cântecele de la strană sunt pline de optimism.

Pentru alte informaţii: Prin Înviere, omul îşi înveşniceşte existenţa sa stricăcioasă

Cu alte cuvinte, avem în faţă o imagine care nu are cum să nu te impresioneze. Totuşi, acest termen s-ar putea să fie un simplu eufemism.

Preotul citeşte Evanghelia care ne spune că Hristos a înviat şi detaliază ce au făcut căpeteniile evreilor pentru a ascunde acest lucru (Evanghelia după Matei, capitolul 28, versetele 1-16).

După aceea, urmează înconjurarea bisericii!

Înconjurarea bisericii, Hristos, Înviere, moarte, alegere
Înconjurarea bisericii are scopul de a vesti tuturor că Hristos a înviat şi că, de acum, moartea este doar o chestiune de alegere.

Pentru unii, este un moment magic a cărui amintire vor să o păstreze nealterată. Probabil, aşa se explică de ce, după ce acest act ritualic are loc, se îndreaptă cu lumânările aprinse, vădit emoţionaţi spre casă.

Sincer, nu văd de ce nu ar face-o! Au fost la slujbă, s-au întâlnit cu persoane cu care nu s-au mai văzut de mult timp, au ieşit „victorioşi” în asaltul pentru lumină, iar acum, după ce „ţinta” a fost securizată, se retrag în glorie de pe teritoriul ocupat spre mesele îmbelşugate de sărbătoare.

„Învinşii” trebuie să stea la slujbă!

Actul 4: Spectacolul din noapte

Pentru cei care rămân, totuşi, la slujbă, urmează o nouă secvenţă. După ce „garnizoana” care a rămas pe „teritoriul ocupat” termină de înconjurat biserica, se bate simbolic în uşa bisericii şi întregul alai intră în locaşul de cult.

La strană, se citeşte Canonul Paştilor, urmat de sfânta Liturghie.

Este un moment interesant, pentru că, din punct de vedere cultic, „orologiul” după care se desfăşoară toate evenimentele fără dată fixă din calendarul creştin este resetat.

Demne de reţinut sunt cântările care detaliază evenimentul Învierii şi-l plasează în peisajul mântuirii cosmice şi personale.

Pentru alte informaţii: Paştile este pentru toată lumea

De asemenea, Cuvântul sf. Ioan Gură de Aur sau Evanghelia de la Liturghie (Evanghelia după Ioan cap. 1: 1-17) nu au cum să te lase indiferent.

Fiecare verset din Psalmul 67 care face parte din începutul pascal rostit de preot primeşte ca răspuns din partea credincioşilor afirmaţia „Hristos a înviat!”.

Însă, dacă aţi ratat vreo preselecţie la „Vocea României” sau la „X Factor”, acum este momentul să recuperaţi. Veţi avea în faţa ochilor o mulţime de cântăreţi amatori, adevărate diamante neşlefuite, care se simt încurajaţi să-şi dea măsura talentului lor.

Nu ştiu dacă puteţi califica momentele respective ca fiind secvenţe desprinse din filmele de groază sau de comedie. Oricare ar fi alegerea dumneavoastră, să ştiţi că nu greşiţi!

Cei despre care vă vorbesc încearcă să dea tot ce pot. Acum, în noaptea de Paşti, au la dispoziţie o scenă doar a lor. Iar ei… Ei bine, să spunem că nu vă vor dezamăgi!

Există riscul ca cei de lângă ei să aibă timpanele afectate, dar este un risc minor pe care ei sunt dispuşi să şi-l asume.

Finalul apoteotic

Este ultima parte din ceea ce reprezintă experienţa din noaptea de Înviere. Şi aceasta nu are cum să fie altfel decât memorabilă.

Dacă, din punct de vedere cultic, lucrurile sunt clare, fiind sedimentate în tradiţia Bisericii de-a lungul veacurilor, ritualul pascal este trăit diferit nu numai de fiecare generaţie de credincioşi, ci şi de la un an la altul.

Să fim sinceri, puţin suspans nu strică!

Pe măsură ce slujba avansează,  eşti plăcut impresionat să constaţi că slujba Învierii are un conţinut foarte profund.

Totul, începând cu veşmintele preotului şi până la ultimul detaliu, este scăldat în lumină. Melodiile sunt mai vesele, pline de optimism iar feţele tuturor exprimă poftă de viaţă.

Noaptea Învierii, lumină, întuneric
„Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o”.

Asta până când, vrând-nevrând, somnul îşi face simţită prezenţa. Mai adăugaţi slăbiciunea provocată de post, nerăbdarea nepoţilor şi plictiseala unor creştini şi, atunci, posibilităţile vor fi nelimitate.

În primul rând, există şansa reală ca vocile celor de la strană să fie dublate, în surdină, de nişte sforăituri cu intermitenţe ale unor creştini care înţeleg să „lupte până la sfârşit” cu oboseala şi alte ispite care i-au făcut pe creştinii „de ocazie” să plece după  înconjurarea bisericii.

Apoi, există oricând pericolul leşinului de la atmosfera închisă şi fumul de la lumânările care trebuie să ardă toată noaptea că „ şi aşa, după aia, ce mai faci cu ele?”.

Iar dacă aceste etape au fost depăşite, cei mai tineri, în timp ce părinţii sau bunicii supraveghetori sunt semiadormiţi, devin inventivi.

Cu alte cuvinte, nu ai cum să te plictiseşti!

Poate că nu de aceeaşi părere sunt cei care, în noaptea de Paşti, vor să intre în comuniune cu cei care se odihnesc în cimitirul de lângă biserică.

Înviere, comuniune, adormiţi,
Noaptea Învierii este o noapte a comuniunii cu toţi creştinii, cu cei care sunt şi cu cei care nu mai sunt în această viaţă.

Aceştia, după ce aprind lumânări la morminte, simt nevoia să recupereze din timpul pierdut şi încep să aibă diverse dialoguri cu alţi creştini care, la rândul lor, vor să onoreze memoria înaintaşilor.

Totul devine atât de captivant, încât, în prezenţa unei sticle de vin, sărbătoarea Paştilor capătă dimensiunile unei adevărate agape presărate cu strigăte de „veselie”.

Uneori, este necesară chiar intervenţia preotului care vine din timpul slujbei, să-i roage să coboare nivelul decibelilor. Însă, există riscul să nu mai aibă cu cine vorbi (Sper că nu aţi uitat de sticla de vin!).

Cum orice are un sfârşit, la fel se întâmplă şi cu slujba Paştilor. Astfel că, după lupte seculare care pot dura chiar şi 4 ore (depinde de lungimea pastoralei episcopului), slujba pe care toţi creştinii o aşteaptă timp de un an se apropie de final. Unul apoteotic, cum altfel?

Preotul, rosteşte, spre uşurarea multor creştini, „Amin!”. Este, cu adevărat, o încununare, semnul că au mai trecut cu bine peste încă un Post Mare, încă o Săptămână a Patimilor şi peste încă o slujbă de Înviere.

Toţi au zâmbetul pe buze, semn că tot acest efort spiritual a meritat. Orice s-ar spune, oricât de mult ne-am enerva de ceea ce se întâmplă necreştin în această noapte, Paştile rămâne Paşti!

Concluzii

Din acest ciclu de 5 acte, pe care l-am văzut repetat de mai multe ori, am rămas, în mod tainic, doar cu sentimentele de mulţumire.

Chiar dacă unele dintre comportamentele pe care tocmai le-am trecut împreună în revistă nu sunt cele mai potrivite, trebuie să fim atenţi să nu le copiem!

De asemenea, ele nu trebuie să ne împiedice să venim, pe viitor, la slujba de Înviere.

Într-adevăr, avem multe de corectat, dar asta nu înseamnă că trebuie să abandonăm lupta sau să vedem totul într-o lumină sumbră.

Învierea este o sărbătoare a renaşterii, un moment care a marcat definitiv istoria lumii şi a dat întregii creaţii o nouă şansă la viaţa de comuniune cu Dumnezeu.

Nu are rost ca noi să nu încercăm, de la an la an, să întâmpinăm acest praznic ceva mai buni ca în trecut.

Este un mesaj pe care îl putem desprinde din semnificaţia acestei sărbători, acela al necesităţii progresului nostru în Hristos, al învierii fiecăruia întru o nouă viaţă. Una dintre învăţăturile fundamentale ale creştinismului ne spune că aceasta începe oricând. Chiar şi cu Paştile din anul acesta!

Referinţe

Imaginile din cuprinsul articolului sunt preluate în ordine:

https://botosaneanul.ro/stiri/te-pregatesti-sa-mergi-la-inviere-mare-atentie-la-lumanari-fotogalerie/

Sfintele Paști la Mănăstirea Putna

avantaje.ro

http://mapio.net/pic/p-9336775/

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here